dea

psihoterapie

Psihoterapia nu este ceva ce are terapeutul, cum ar fi un medicament, pe care să îl dea pacientului. Psihoterapia este ceva ce face terapeutul: se implicâ într-un anumit tip de conversaţie cu cel interesat.

definiţie clasică de Thomas Szasz în Cuvinte pentru cel înţelept
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

virtute

O virtute este o calitate umană dobândită; posesiunea şi exercitarea ei tind să ne dea puterea să obţinem acele bunuri care sunt interne practicilor; iar lipsa ei ne împiedică realmente să obţinem vreunul din aceste bunuri.

definiţie de Alasdair MacIntyre
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

maestru

Maestru este numai acela care este dăruit cu harul de a învăţa pe alţii. Cu adevărat maestru este numai cel care, având el însuşi multă bogăţie sufletească, ştie să dea tot, ştiinţă, pricepere şi suflet, fără intenţii preconcepute şi fără să aştepte nimic în schimb.

definiţie de Octavian Fodor în discurs la Academia R.S.R (30 ianuarie 1975)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

maestru

Maestru este numai acela care este dăruit cu harul de a învăţa pe alţii. Cu adevărat maestru este numai cel care, având el însuşi multă bogăţie sufletească, ştie să dea tot, ştiinţă, pricepere şi suflet, fără intenţii preconcepute şi fără să aştepte nimic în schimb.

definiţie de O. Fodor în Maestru, şcoala, universitate. Discurs de recepţie la Academia R.S.R., 1975
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

viaţă veşnică

Iisus Hristos: Părinte, a venit ceasul! Preaslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul să Te preaslăvească. Precum I-ai dat stăpânire peste tot trupul, ca să dea viaţă veşnică tuturor acelora pe care Tu i-ai dat Lui. Şi aceasta este viaţa veşnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis.

replici din Sfânta Evanghelie după Ioan, Rugăciunea lui Iisus pentru Sine, pentru apostoli şi pentru toţi credincioşii. - 17:1-3 de Sfântul Ioan Evanghelistul
Adăugat de Pop Ludi
Comentează! | Votează! | Copiază!

soţie

Soţie

O respiraţie, ca un parfum într-o eternă briză;
S-alunge, şteargă gânduri negre, să dea zâmbet...
O santinelă, cum în mare-i pază la înec baliză,
În talaz neliniştit de doi, perpetuu-n unic umblet.

E mâna efilată, dată-n dar ca pe un fir de floare
-Mereu se-nmiresmând culori d-esenţe calde, dulci-
Trecută-n păr cu drag, topind rutinele-n candoare
Şi-ncolăcind fior strâns în scurte nopţi... vise prelungi.

Este-un străin de neam ce-a zis eternului odată
"Da!" S-a dat definitiv -uitând ce-a fost- cu tot ce e, ce are,
Jurându-se -ce-n lume tot dispare-ncet, încet- o devotată
La bine şi de-i rău, sau neştiut... şi chiar de doare, doare.

Dorinţelor fierbinţi e raza de răcoare din căuşul lunii,
E nesfârşită tare, se sfârşind de-amor fragilă cum o apă;
Se curge lângă tine imperceptibil... gheaţa înţelepciunii,
Că-i şi alb puf de nea să nască un surâs, sau lacrima sub pleoapă!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!