Poezii despre cuvinte frumoase, pagina 3
Cât de frumoase
pot fi unguroaicele!
la fel de frumoase ca grădina mea din cenad
dată cu ierbicid
cât
mai rămân în mrejele lor
posibil să urc ușor cu genunchii
pe poarta de aluminiu
ondulat dinspre strada
plină de râsete!
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frumoasele cuvinte...
Vezi cum totul se învârte
Te întoarce și te minte,
Până mintea ți-o aprinde
Prin frumoasele cuvinte.
Tu cuprins ca de o vrajă
Uiți ce-a fost mai înainte,
Fiind prins în acea mreajă
A frumoaselor cuvinte.
Totu-n jurul tău valsează
Ritmul dansului te prinde,
Nimic nu interesează
Doar frumoasele cuvinte.
Prins în al vieții joc
Nu mai ești așa cuminte,
Chiar dacă nu ai noroc
Ai frumoasele cuvinte.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvinte dulci,cuvinte flori (soției de 8 Martie)
De 8 Martie, în zori,
cuvinte dulci, cuvinte flori,
Cu mult drag îți dăruiesc,
semn că încă te iubesc.
Cuvinte dulci, cuvinte flori
pornite din inimioară,
Am să rostesc de multe ori
și în astă primăvară.
Iar din suflet îți doresc
multă, multă sănătate.
Ca florile când înfloresc,
de lumină să ai parte.
Acum, mai mult ca altădată
cu nostalgie-mi amintesc,
Cum te iubeam când erai fată.
La fel și astăzi te iubesc.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (8 martie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
O frumoasă prietenie
Acesta este sfârșitul unei frumoase prietenii
S-a încheiat acum o clipă
Acesta este sfârșitul unei frumoase prietenii
Știu asta
pentru că ochii tăi mi-au spus-o.
Am fost mereu ca frații
Până în seara asta
Când ne-am privit
Acela a fost sfârșitul unei frumoase prietenii
Și începutul iubirii.
~interludiu~
Acela a fost sfârșitul unei frumoase prietenii
Și începutul iubirii.
cântec interpretat de Nat King Cole, muzica de D. Kahn, S. Styme
Adăugat de Oana- Manuela Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
CUVINTELE...
Mai întâi a fost cuvântul,
Rostit de însuși Creatorul,
Astfel s-a născut Pământul,
Lumea noastră, viitorul
Printre lucrurile sfinte,
Și credința-n Dumnezeu,
Am și lucrul cu cuvinte,
Folosite-n scrisul meu.
Te întrebi puțin contrariat
Ca un aer cam fierbinte
Cine? Ce s-a mai schimbat
Doar folosul de cuvinte.
Mulți se-mbată de cuvinte
Spuse la un oarecare semn,
Folosite mai-nainte
Elegii al limbilor de lemn.
[...] Citește tot
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvinte
Hai să ne spunem cuvinte,
e tot ce-mi doresc
de azi înainte.
Nu vreau să călcăm jurăminte,
ci doar să ne scoatem
din trup și din minte
Răul din noi,
deci hai să ne spunem cuvinte...
poezie de Alex Dospian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipe
Clipe frumoase
Petale de flori
Smulse vânturi
Udate de ploi
Pierdute-n adâncuri
De suflet curat
Clipe frumoase
De ce v-am uitat?
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu necuvântătorul
eu și marea mea de cuvinte
mă spăl cu cuvinte, respir cuvinte, mănânc și visez cuvinte
mă-îmbrac în cuvinte și de adio mă ofer ofrandă
cuvânt pe cerul gurii
din aer strâng lumini și praf de stele
respir praf de stele, mănânc praf de stele,
mă spăl cu praf de stele
și moartea mă preface-n praf de stele
în mâna dreaptă am cuvântul ce va naște iar cuvinte
în mâna stângă-am strâns un pumn de praf de stele
lumină scriu cu praf de stele
și nu știu de cuvintele sunt ale mele
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Am învățat cuvinte, cuvinte, cuvinte...
Jumătate din ele
au murit din lipsă de folosință,
iar cele pe care le-am folosit cel mai des
se uită la mine cu o privire care șoptește: Mincinosule.
poezie de Norman MacCaig din Eu, de neocolit, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * * (Fără cuvinte mă simt fără cuvinte)
Fără cuvinte mă simt fără cuvinte
Copil să fii și ele-ți vin
Copil am fost
Copil aș fi
Dar n-am cuvinte
Deci nu sunt
Cu cât crin vorba
Ma mangaia și ma-mbata cu fragranța-i
Candva puteam să simt
Nările-mi mi le lăsam inundate în petale
Între iarbă și frunze
Intre pietre și stele mâna mea tremură
Nu pot să dau pietrelor glas
Nici stelelor cântec
Surzenia mea strigă dar nimeni n-o aude
poezie de Mihaela Cătană (noiembrie 2005)
Adăugat de Mihaela Cătană
Comentează! | Votează! | Copiază!