Poezii despre cump�tare, pagina 3
Departe eşti, bunico...
Am venit aici la tine,
Tare mult îmi lipseşti
Ceva s-a rupt din mine
La mormânt, azi mă primeşti.
Am sosit cu flori
Plânsă, suparătă tare
N-am uitat de lumânări
Şi vreau o îmbrăţişare...
Dar nu se mai poate
Eşti acum în Rai.
Ai plecat departe,
Nu poţi să îmi dai...
Astăzi, te sărbătoream
Era fericire mare,
Din păcate, nu te am...
Ştii cât îţi duc dorul, oare?
poezie de Alina-Georgiana Drosu (17 februarie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Un strănut cu elogii exagerate
nu ştiam că ursuleţii polari
se numără printre fanii textelor mele
nu
era de aşteptat ca banchiza cu foci
să vireze strâns dreapta în timpul asaltului lor
or'
asta e o surpriză tare plăcută (?!) - tare
ca piatra de polizor-diamant acrişor
nu
foarte mult vorbitoare în gheare de gheaţă
ascuţite prin strănutare, asurzitor -
da
poate rezist mai bine la frigidesktop de
cât în ţările fişierelor calme
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e tare dor...
Asemenea pădurilor de fagi
în cea dintâi respiraţie foşnitoare a primăverii,
sufletul tău frumos adie
peste lanuri de mărăcini.
În picături se leagănă
răsăritul
pe carapacea zilei
precum secunda în odihnă
pe braţul veşniciei.
Dintr-o suflare
toate pietrele nasc
rubine
pe care, în cămaşa nopţii,
le culeg
să ţi le dăruiesc atunci
când, din nou, vei sta
lângă mine.
[...] Citeşte tot
poezie de Aniela Ungureanu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durere
Nu sunt bolnavă!
Dar inima mă doare,
Că ai plecat de tot,
Şi m-ai lăsat, în lumea asta mare,
Şi tare greu, îmi este fără tine,
Măi, omule! Unde te-ai dus,
Îţi merge bine?
Nu-ţi este dor, să fii,
Din nou cu mine?
Plumburiu e cerul
Şi plouă tare afară,
În casă, liniştea-i apăsătoare,
Privesc tabloul nostru, pe perete,
Mă uit la poze,
Că mi-e dor de tine,
Şi sufletul, tare mă doare,
Că nu eşti lângă mine.
Mi-e tare foame, şi-aş mânca,
Dar n-am cu cine împărţi mâncarea,
[...] Citeşte tot
poezie de Valeria Mahok (15 iunie 2001)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea mea
Singur si pierdut,
Am decazut in durere,
Ce ma tine ca detinut,
Pe insula numita tacere.
Cu sufletul trist si indurerat,
Strig si blestem intr'una,
Cum de mie mii s'a intamplat?
Sa nu pot iubi pe nimeni, nici macar una?
Vreau sa o simt,
Vreau sa o iubesc,
Dar de ce ma mint?
Cand de fapt pe nimeni nu intalnesc..
Ce sa fac?
Unde sa ma duc?
Spune'mi te rog Doamne un leac,
Sau arata'mi pe unde s'o apuc!
[...] Citeşte tot
poezie de Mircea Popişter
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Istoria lui Samson
Cât şapte elefanţi era de tare,
Şi-avea credinţă tare, la nevoie,
Dar nu avea iubire şi-nfrânare
Era mânat de pofte, de-a lui voie.
Îi împlinea îndată, Dumnezeu,
Dorinţa şi oricare rugăciune.
L-a păsuit în harul Lui, mereu,
Minune i-a făcut după minune.
Sărmanul orb! El a pierit când zeii
S-au prăbuşit la ruga lui de om.
Ultima-i poftă i-a fost, însă, dreaptă.
Eu sper să-l văd în rai şi pe Samson.
poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timp
M-a prins in stransoarea lui,
Vartej de amintiri,
Si se incapataneaza sa nu-mi dea drumul.
"Dezleaga-ma!" i-am poruncit,
Dar cu o mana grea
Ma strange si mai tare.
"Termina!" imi spunea;
Dar eu doream cu orice pret sa scap.
Si totusi - nedandu-si seama ca imi face rau -
Imi striga sa ma potolesc,
Sa nu ma mai port ca o copila mofturoasa.
Degeaba: eu nu intelegeam ca asa mi-e soarta: vroiam!
Si ma zbateam din ce in ce mai tare,
Pana cand, speriat si satul,
M-a lasat se plec zicandu-mi ca odata si-odata
Va veni si vremea mea si se va intoarce.
poezie de Francesca Buta (4 februarie 2009)
Adăugat de Francesca Buta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singuratatea
Singuratatea-i soră cu moartea
Cine-a zis a zis-o drept
Stau mereu eu şi aştept.
Să-mi se scrie doar un rând,
Să- mi se spuna un cuvînt.
Tare greu e Doamne sfinte
Să trăieşti fără părinte!
Fără mamă, fără tată,
Fără lumea asta toată.
Tare greu e să trăieşti
Când la nimănui nu-i trebuieşti.
Mamă, ia-mă şi pe mine
Sus în ceruri lângă tine.
poezie de Anna Chilat (20 mai 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se aud tunetele
Tunetele se aud din ce în ce mai tare şi mai tare
Câmpenii-adună fânul cu greble agere din lemn de corn
Gata să se spargă-un nor negru se-înclină peste-ogoare
Şi toată lumea-n graba mare ridică-un stog enorm
Pentru-adăpost – venit dinspre păduri un vânt abate
Peste fâneaţă stropii care se-înmulţesc devin puhoaie
Un pârâiaş curge-înspre stogul răsturnat pe jumătate
Unde-n miros de fân uscat cosaşii stau ca boabele-n păstaie
Iar alţii ghemuiţi pe sub căruţe se-adăpostesc de ploaie
poezie clasică de John Clare, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Drum şerpuit
Nu am casă, nu am masă,
Departe am plecat...
Iar drumul şerpuit, să mă întorc
Nu mă mai lasă,
Nici să întorc capul... nici să vin acasă.
Şi hoinăresc prin lume neîncetat.
Picioarele-mi rănite...
Abia mi le mai port.
Iar soarele mă arde...
De nu îl mai suport.
Sudoarea de pe frunte...
Î-mi cade tot mai tare,
Iar drumul şerpuit...
Of doamne... sfârşit nu mai are.
Am inima... ce încă,
Nu mă lasă...
Mereu î-mi bate tare
Acum... la-n'tors acasă.
O ploaie cer plângând
[...] Citeşte tot
poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
