culoare

O blondă cu pantaloni strâmţi şi mulaţi pe corp

Pantaloni de-albă culoare,
O strâng ca nişte ventuze
Şi orice simţământ ce are,
I se citeşte pe buze.

epigramă de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

elocinţă

Elocinţă. Arta de a convinge verbal proştii că albul este culoarea care pare să fie. Include şi darul de a face orice culoare să pară albă.

definiţie aforistică de Ambrose Bierce din Dicţionarul Diavolului
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

În scopul de a-şi împlini cu succes misiunea, uneori îngerii poartă ruj aprins la culoare şi tocuri înalte, pentru a se putea integra într-o societate închistată, delimitativă şi restrictivă, în care oamenii păcătoşi nu acceptă decât pe cei asemenea lor.

Adina-Cristinela Ghinescu în reviste online
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regasire

Si deodata singuratatea dispare
Negrul prinde un pic de culoare
Acum ca v-am gasit
Ma simt mai fericit

Am fost la mare departare
Dar gandul meu nu moare
Acum ca v-am gasit
Ma simt mai implinit

poezie de Mădălin-Ionuţ Huchiu (2 mai 2012)
Adăugat de Mădălin-Ionuţ Huchiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Enumerare

Cantilenă reverie
melancolie trepte meri
vioară lut concert căderi
praguri sfere veşnicie

Uragane toamne veri
cavalcade apă vie
alambicuri terezie
recidivă învieri

Insomnii deşert sudoare
utopie vânturi ploi
punte flăcări scrum paloare
perle amăgiri noroi
vânători nebuni culoare
autodafé altoi

sonet de Ion Untaru din volumul de versuri Invitaţie la castel (1995)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erezia preagingaşei (pe)treceri

Şi în vremuri tulburi ca acestea
Dumneavoastră Doamnă
circulaţi cu frumuseţea la vedere
Nici îngerul de serviciu
nu vă mai opreşte la intersecţie
Treceţi peste orice culoare
de la alb la rogvaiv sau negru
Drumul este liber
Jos pălăria Doamnă
Că hainele-s demult
în paradisul pierdut
Destin second hand
Cu toate că lumea spune
sus şi tare că te cunosc
toţi bărbaţii
Numai pe poet
îl dor ochii când
treci dintr-o lume în alta

poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă II (7 martie 2017)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Covid-19

Nu ştiu dacă-mi pare mie,
Însă, cât aş fi de domn,
Cred că-această pandemie,
I-a sculat pe proşti din somn,

Protestând în Piaţa Mare,
Pe facebook, pe la teve,
Că ei nu vor vaccinare
Pentr-un virus ce nu e,

Fi'nd convinşi, chiar de-i prăpăd,
Dup'o logică simplistă...
Dacă virusul nu-l văd,
Morţi şi nu cred că există!

N-are formă, nici culoare,
Inodor şi insipid,
La ce treb'e vaccinare
Împotriva lu' Covid?!

[...] Citeşte tot

poezie satirică de Valeriu Cercel (12 iulie 2020)
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decizia lui Ulisse

Marele om a întors spatele insulei.
Aşa că el nu va muri în paradis,
nici nu va mai auzi
printre măslini, lângă lacuri limpezi,
sub chiparoşi, lăutele raiului.
Timpul începe acum, când aude iarăşi
acel puls narativ al mării,
în zorii zilei când curenţii sunt mult mai intenşi.
Ceea ce ne-a adus aici,
ne va conduce spre alte zări; nava noastră
se leagănă în apa portului plin de culoare.
Vraja s-a sfârşit.
Înapoiază-i viaţa,
mare-întinsă care-l poţi călăuzi doar către depărtări.

poezie de Louise Gluck, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet

Nu ştiu de unde vine mirosul de mâncare,
dar de privesc în urmă măicuţă te zăresc
Şi-n ochii mei muscate îndată înfloresc
Slăbindu-mi legătura gândirilor precare.

Te-aud cum rupi surcele, cum arzi coceni in sobă
şi văd cartofi sub oala încinsă de pe plită,
în palma mea-i cenuşă şi praful de pirită,
Dar tot îmi este gândul la slană şi la tobă.

Măicuţă, de departe tot mai aproape-mi eşti,
în mine-s focuri vii de candele şi stele,
trimite-mi o mireasmă din florile cereşti,

din curcubeu culoare. Din ochi mai curge mir,
tu cere-o picătură să-mi ung din tâmpla rece,
prin pletele-ţi cărunte simt cel mai blând zefir.

sonet de Ana Podaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Negrul seduce

Negrul se duce
Sub coji de culoare uscată
Îşi caută soarta.
Toamna-şi omoară culorile toate
Vântul un cântec înalţă,
Şi-şi leagănă poarta.

Scârţâind se învârte
Pământul pe axa-i bătrână
Îşi târâie scoarţa.
Spaţiu-şi revarsă planetele toate
Lumina se teme, ce neagră e groapa...
Şi gata e harţa.

Viaţa aleargă
Gâfâind, cursa nebună
Trage pe dreapta.
Duşmanul pândeşte finalul de linie
Cronometrul aşteaptă în mână
Oare-i învinsă,

[...] Citeşte tot

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!