crima

Tu eşti obiectul

Tu eşti obiectul,
ideea ce-l înfrumuseţează,
conceptul care-l ucide.
Eşti răspunzătoare
de fularul acesta galben,
ca de o crimă pe pragul unei grădini bătrâne.
Când tu numeşti
azurul, marea, ciclonul,
le împiedici să fie libere.
Cuvintele tale,
arsuri de fier roşu pe umărul neantului.
Tu denaturezi,
înţelegând prea mult.

poezie clasică de Alain Bosquet
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aflare

Plânsul fiinţelor de a fi fiinţe
să nu mi-l dai în ochii mei.
Gingaşul trei cel umilit de patru
să nu mi-l dai din unul meu.

Lasă-mă numai să-mi fie dor de tine.
Lasă-mă în numai trădarea mea curată
şi uită-mi vina pe spinările stelelor
care mi-au plecat din ochi spre altădată.

Lasă-mă să fiu bântuit de crima
foamei de a mânca.
Inel de Saturn de logodnă la degetul
din stângă mâna ta.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce putem face?

când se poartă foarte bine, există blândeţe în Umanitate.
o anume înţelegere şi, uneori, fapte
curajoase.
dar per total este o masă, o bulboană cu
prea puţin conţinut.
e asemeni unui animal uriaş în somn profund şi
pe care nu-l poate trezi nimic.
când este activată se remarcă îndeosebi prin brutalitate,
egoism, judecăţi injuste, crimă.

poezie clasică de Charles Bukowski, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem pentru Iisus

Nu avea sclavi, dar ei l-au numit Domn.
Nu a primit o diplomă academică, dar a fost numit "Maestru".
Nu a oferit cure medicale, dar ei l-au numit Tămăduitor.
Nu avea armată, dar oamenii lui Cezar se temeau de El.
Nu a câştigat bătălii în războaie, dar a cucerit lumea cu învăţăturile Lui.
Nu a comis nicio crimă şi totuşi a fost crucificat.
A FOST ÎNMORMÂNTAT, DAR TRĂIEŞTE ŞI ASTĂZI.

poezie de Camelia Opriţa din wordpress (preluare), Roma - 2002, traducere de Teodora Marinescu
Adăugat de Teodora Marinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristă ţară

Azi bate tristeţea la uşă,
În cer se aude un psalm,
Vin morţii s-aducă cenuşă
Şi suflete arse-n napalm.

Ei nu ştiu să aibă vreo vină
Şi încâ aşteptă răspuns,
Căci nu au odihnă în tină,
Nu ştiu cum moartea i-a ajuns.

Se-ntoarce la locul de crimă,
Flori albe aducând rânjind,
Călăul cu ochi de jivină,
De ipocrizie sticlind.

Tu bate-i Doamne pe nemernici,
În veci la cap fără mohor,
Funeste neamuri de netrebnici,
Ce au trădat acest popor!

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primul ou

l-am amânat pe la amiaza
de paşte am promis că voi fi
mai bun mai cum
pătat
drobul e rece şi-l servesc cu apă
minerală la temperatura camerei
frigorifice (?!) defectă din fabrică
primul ou l-am ciocnit in
voluntar
am trecut la a doua cafea
fără cofeină fără zahăr citesc
romanul poliţist fascinant
de la prima pagină găsesc că personajul
principal foloseşte un ou primul ou
crima este înfăptuită după primul ou

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 9

Te temi să nu faci văduva să plângă,
De-aceea viaţa-ţi iroseşti burlac?
Ah! Moartea, că n-ai prunc, o să te frângă,
Iar lumea va jeli un prostănac.
Şi lumea va vărsa lacrimi amare,
Că e vădana ta, n-a procreat,
Când orice altă văduvă prunc are
Şi-l vede-n ochii lui pe-al ei bărbat.
Iar cel ce cheltuieşte cu largheţe
Nu e statornic, fiindcă lumea-l vrea
Dar risipeşte mândra-i frumuseţe
Ce astfel piere fără a crea.

Şi-acela ce pe alţii nu-i iubeşte
O crimă ruşinoasă săvârşeşte.

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Părea...

Părea a fi o rea insinuare -
un telefon de stirpe anonimă
ce m-anunţa ce-anume te animă
să mergi nocturnă foarte la plimbare.

Eu îţi purtam aşa de multă stimă
şi-o dragoste aşa nepieritoare
că orice semn minor de întrebare
asupra ta-mi părea o mare crimă.

Eşti prea făcută-n ciuda tuturora –
cu dragoste şi dor te-am urmărit
pe bulevard, prin spate pe la Cora,

un'te... pupai cu unu', pricăjit...
Era pe-ntâi, că se schimbase ora,
şi-am râs, cu poftă – iar m-ai păcălit.

poezie de Daniel Bratu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crimă

Nu vreau să-ngrop mii de vise ucise,
cât timp nu-nţeleg pentru ce-au fost proscrise!
Cum să nu doară a lor netrăire,
când toate erau în culori de IUBIRE?!

Mă amăgesc, ştiu că n-o să-nţeleg!
Chiar de-aş putea, n-aş mai şti ce s-aleg...
E mult prea târziu şi adorm chinuită,
inima doare, bătând obosită.

M-apropii de-ACASĂ cu fiece zi
şi-ncerc să păstrez tot ce nu pot păzi
de somnul cel negru, ce-mi spune-n glas stins
că ochii închişi ucid orice vis...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ignatul

"Ce foloseşte idolului jertfa? Că nici nu mănâncă, nici nu miroase (...)"
(Înţelepciunea lui Iisus Sirah 30: 19)

Vine Crăciunul, în sfârşit,
Când iar din teacă sare şişul,
Un patruped nefericit
Îi simte-acum în gât tăişul.

Ucidem astfel fericiţi,
Iar porcul nu ştie a plânge,
Şi, închinându-ne smeriţi,
Ne veselim în băi de sânge.

Azi a ucide nu-i păcat,
E sărbătoare-n zi de crimă,
C-aşa e datul de Ignat
Să ne smerim a pantomimă.

Mâncăm din porcul hăcuit
Şi, ghiftuiţi, dăm de pomană,

[...] Citeşte tot

poezie de Pavel Lică din Căutarea luminii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!