cotofana jupaneasa

Fabulă - Zvonuri alarmiste

Pe o cracă
într-un parc
stau o ţarcă
şi un... ţarc,
Croncănea
zburlindu-şi pana
coţofana, dolofana
sunete nedesluşite
înghiţite
de sărmanul
coţo... fanul.
Croncănea
şi-i da ciocul:
-Arză-te-ar focul
de-afurisit,
te-am ghicit
fir-ar să fie,
mi-a spus mie
o ciocârlie
o nurlie de amică

[...] Citeşte tot

fabulă de Gheorghe Gurău din Împunsături blajine (28 noiembrie 2009)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai love tu? - $$$

Cu trupul zvelt, sticlă de lampă,
bărbaţii te credeau mortală,
cu chip naiv, ca de vestală,
treptat, ai devenit o vampă,
şi poţi fi chiar diva fatală.
***
Din ochi vicleni de coţofană
arunci săgeţi otrăvitoare,
şi farmece mistuitoare,
de parc-ai fi o amazoană,
obişnuită doar călare!
***
Imberbi naivi, sfioşi din fire,
abia ajunşi la pubertate,
în strâmta ta intimitate,
credeau c-au rupt-o-n fericire,
şi tu-i storceai cu voluptate.
***
Dar ai trezit din nou la viaţă
virgini tomnatici, şi sihaştri,

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Ene Meteleu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întotdeauna aştept seara dinaintea premierei ca să scriu uvertura. Nimic nu-mi îmboldeşte inspiraţia mai tare decât un copist aşteptând înfrigurat partitura şi un impresar în anticameră, smulgându-şi disperat părul din cap. Uvertura la Othello am scris-o într-o cămăruţă a Palatului Barbaia, unde mă închisese unul dintre cei mai nesuferiţi şi cheli regizori. Uvertura la Coţofana hoaţă am scris-o cu o zi înainte de premieră, în podul Operei La Scala unde fusesem încarcerat de director şi păzit de patru maşinişti fioroşi. Cât despre Bărbierul din Sevilla, am găsit cea mai grozavă soluţie: nici măcar nu m-am obosit să-i scriu o uvertura, am luat una gata făcută, destinată Elisabetei, regina d'Inghilterra. Publicul a fost foarte mulţumit.

citat din Gioachino Rossini
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scăldătoarea unei cucoane românce

Şi o ţigancă fecioară, eghiptenească prăsilă,
Îngenuncheată îi ţine o oglindă de cristal;
Şi altă fecioară greacă pe cap părul îi anină,
Ţesut în subţiri cosiţe ca de horbote voal;

Şi o fecioară franceză înveleşte cu sfială
Trupul ei cel ca zăpada în prosop cusut cu fir,
Şi o româncă fecioară picioarele ei le spală
Cu lapte în vas de marmur numită de greci porfir;

Apoi tinere neveste în limpede scăldătoare,
Presurând frunze de roză, varsă şi spirturi de flori,
În care intrând cucoana se scaldă cu desfătare,
Şi privind a sale graţii se zâmbeşte uneori...

Apoi din feredeu iese sprijinită de curtence,
În crevat trufaş se culcă sub şalurile subţiri;
Şi jupâneasa bătrână începe trupul să-i frece
Cu spirturi de dânsa stoarse din crini şi din trandafiri.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Alfred de Vigny (1834), traducere de Constantin Stamati
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninsa iarnă

Cerul ninge înc-o iarnă în cătunul din aval,
Vântul şuieră în turlă tânguire de caval,
Spre mai calde orizonturi au plecat de tot lăstunii,
Şi grădini amar oftează, prinse-n dorul de petunii.

Din zăpadă, ghioceii clopoţesc tăcut pe calea
Râsetelor cristaline, ce umpleau odată valea,
Solidar stejar, pe coamă, orizontul îl pictează,
Devale, o coţofană în salcâm se lamentează.

Glodul a-mpietrit pe uliţi frământate de monadă,
Un conac, azi în ruină, zace trist pe esplanadă,
Câteva fuioare line urcă încă sus, pe cer,
Cu un abur le-mpleteşte cel din urmă velnicer.

Brazde mici în seri domoale, din livezile cu pruni,
Se insinuează tainic pe obrazuri de străbuni.
În tabloul hibernal, uşor, totu-ncremeneşte,
Doar pârdalnica umoare-n irişii de codru creşte...

poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zăvoaiele şi epigrama

Prin zăvoaiele din ţară
Păsările se-adunară
Hotărând aşa-ntr-o doară
Să facă un festival
Valabil pe orice mal
De Olt, de Bahlui, de Jii
Ca s-aducă bucurii
Vrăbiuţelor... şi spor!
În crearea de humor,
Fabulă şi epigramă,
Mamă! Mamă!
Şefi fi'nd aleşi... de zăvoaie,
Cei mai bătrâni ciocârlani,
Dornici de iubiri şi bani...
Au făcut-o chiar de oaie!
Când în jurii au ales,
Cum se spune, pe sprânceană,
C-un anume interes...
Doar un corb şi-o coţofană!
Iar juraţii fac ce vor

[...] Citeşte tot

fabulă de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă, sac de jucării

Toamna e ca o bunică
Pentru cei mai mulţi copii,
Timp de basm în care pică
Din toţi pomii jucării.

Gureşi pui de coţofană
Din cuiburi cad la pământ,
Orice frunză mai gălbană
E un ban muncit de vânt.

Altor frunze colorate
Ce se prind în hora mare,
Doar de vânt împiedicate,
Nu le pasă, n-au picioare.

Numai frunza bradului
Nu se scutură la joc,
Deşi doina vântului
Şuieră prin ea cu foc.

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Robu (3 septembrie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă, sac de jucării

Toamna e ca o bunică
Pentru cei mai mulţi copii,
Timp de basm în care pică
Din toţi pomii jucării.

Gureşi pui de coţofană
Din cuiburi cad la pământ,
Orice frunză mai gălbană
E un ban muncit de vânt.

Altor frunze colorate
Ce se prind în hora mare,
Doar de vânt împiedicate,
Nu le pasă, n-au picioare.

Numai frunza bradului
Nu se scutură la joc,
Deşi doina vântului
Şuieră prin ea cu foc.

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Robu (3 septembrie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost odată un împărat şi o împărăteasă. În căsătoria lor ei au trăit ca fraţii, şi numai o fată au fost făcut. Ca şi mumă-sa, această fată, din naştere, era cu o stea în frunte. Murind împărăteasa, a lăsat cu sufletul la ceasul morţii ei şi cu jurământ ca împăratul, soţul ei, să nu văduvească, ci să ia de soţie pe aceea la care se va potrivi condurul ei. Împăratul o iubea, nevoie mare. Şi nici în ruptul capului nu voia să se însoare de a doua oară. Un an întreg, întreguleţ o plânse după înmormântarea ei. Sfatul împărăţiei, ştiind hotărârea împărătesei, lăsată cu grai de moarte, se tot ţinea de câra împăratului ca să se însoare, şi mai multe nu. El se tot împotrivea cu fel de fel de cuvinte. Daca văzu şi văzu că scăpare nu este, se lăsă şi el după sfatul mai-marilor împărăţiei. Dete condurul răposatei împărătese şi doi trimişi ai Sfatului împărătesc răzbătu ţări şi cetăţi, căutând la cine s-ar potrivi condurul. Nu trecu mult şi se întoarseră precum se duseră, fără nici o ispravă. Pasămite, condurul nu se potrivi la nici o fată de împărat, la nici o cucoană, la nici o jupâneasă, la nici o ţărancă, ba chiar la nici o roabă. Împăratul nu mai putea de bucurie de această întâmplare. Condurul sta d-a pururea pe masă în cămara împăratului. Oricine voia să-l încerce avea toată voia.

Petre Ispirescu în Găinăreasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nuntă în codru

Ce mai chiu şi chef prin ramuri
Se-ncinsese-atunci!
Numai fraţi, şi veri, şi neamuri
De-ar fi fost umpleau o ţară!
Dar aşa, că s-adunară
Şi străini din lunci!

De mă-ntrebi, eu nu ştiu bine,
Alţii poate ştiu —
Ce să-ntrebi calici ca mine!
Ştiu că lumea dintr-o dată,
S-a trezit că-i adunată
Şi c-o duce-n chiu.

Că-ntr-o zi, purtând în mână
Un colac ş-un băţ,
Prepeliţa cea bătrână
S-a pornit şi-n deal şi-n vale,
Şi chema-ntâlnind pe cale
Lumea la ospăţ.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!