Poezii despre corpul omenesc, pagina 3
* * *
De câte ori simțirea fiecărui
Îndeamnă gândul omenesc
Urmările puterii să le spună!
Ah, toate câte ni se povestesc
Mereu ca lucru nou în noi răsună.
De tine numai, dulce gând,
Mi-i plină mintea reculeasă,
Din clipa nevisată când
Tu ți-ai făcut dintr-însa casă!
poezie clasică de Giacomo Leopardi din Cântece, traducere de L. Sebastian
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plângerea
Să-mi ia corpul moartea
și mintea și ne
mintea
dar dacă îmi ia dorința de-a scrie
voi depune o vie plângere
nimănui.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
(fără titlu)
Am luat acele săruturi în mâna mea
întinsă,
le-am aruncat în aer
pentru a le savura acolo unde se vor așeza
o constelație prin corpul meu
poezie de Miriam Calleja (2018), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Averea sufletului...
Aș vrea să fie un soare galben arzând,
ploi sau vânt în murmur curgând,
flori, păsări și fluturi spre soare zburand,
balans de lumini pe cer cuprinzând,
iar traiul omenesc se-nalță suferind
și esența divină din sfinți, viața ocrotind.
poezie de Eugenia Calancea (10 aprilie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Originea vorbirii se află în cântec
Opinia lui intimă, pe care n-o exprimă public,
este că originea vorbirii se află-n cântec,
iar originile cântecului în nevoia de a umple cu sunet
sufletul omenesc, prea mare și prea gol.
poezie de J.M. Coetzee din Dezonoare, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pățanie
Te-am privit din spate;
Nicio poezie,
Recunosc, nu poate
Corpul să-ți descrie.
De erai mai goală,
Cred că o pățeam:
Mă băgai în boală
De nu mai ieșeam!
poezie de Marius Robu (23 mai 2021)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Consecvent familiei
Consecvent când ești
Răsplata ți-o primești
Ăsta-i un fapt firesc,
Cinstit, omenesc.
Iar și iar te îndeamnă
Un gând ca o mamă,
Nu sta de pomană.
Ești crescut la țară,
Un cuget curat,
Generos și afară
Ești cu adevărat;
N-ai un pat de țară.
acrostih de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visătorul
puțină ființă, mai mult înger
gândul său luminează odăi obscure
eliberat de propria-i fiară,
suflet doar,
abur îmbrăcat în corpul astral
poezie de Gorunescu Carmen Lidia din volumul de versuri Pasagere clipe
Adăugat de Gorunescu Carmen Lidia
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
n-am purtat cămașa asta niciodată
deși s-ar fi mulat perfect pe corpul meu
aidoma unei umbre
am ales să o uit pe un scaun până când fluturii mei vor muri
și se vor metamorfoza în ștampile
poezie de Sorina Rîndașu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
dincolo de abstracțiunea de principiu
a unei conjuncții atât de formal adversative
mă opresc într-un centru cu sens
bunăoară în acest miez de cosmos
ca-ntr-o inimă de Dumnezeu
îmi mângâi copilul de durere și de frică
de toată greutatea lumii acesteia
căzute sub pământ
cu glas omenesc îi povestesc
despre cum înțeleg eu să fiu fericită!
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!