copil

Sunt un copil

Sunt un copil!
Nu-mi distrugeţi copilăria!
În lumea mea sunt îngeri cu aripi de catifea
Şi stelele au culoarea curcubeului...
E drept că dorm cu ursuleţul de pluş
Pe care bunica mi l-a dăruit
Să mă protejeze de lacrimi.
E drept că dorm cu broscoiul fermecat
Şi maimuţica de blană,
Dar ele sunt parte a copilăriei
De care nu mă voi despărţi în veci.
În lumea mea, florile au nectar de vise
Şi fluturii se înalţă spre Dumnezeu,
Aducându-ne pe pământ, Duhul Sfânt.
Copiii îl au pe Dumnezeu în sufletul lor!
De aceea sunt şi voi rămâne copil!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Petrecere pe trecere

Îmi trece viaţa, precum eu
Treceam odată prin pârâu,
Copil fiind, pe Dumnezeu
Îl suflecam până la brâu.

Examen: munţii mi-au picat
Peste pârâuri, în viteză,
Iar Dumnezeu S-a apucat
Să sufle cam ca la o teză,

Unui copil ce n-a-nvăţat
A trecerilor antiteză!

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (29 octombrie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât cântăreşte o lacrimă? Lacrima unui copil obraznic e uşoară ca un fulg, şi-o ia repede vântul, lacrima unui copil înfometat e grea cât pământul.

citat din Gianni Rodari
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copil

Când eram copil cuminte,
Gândul bun îmi da povaţă,
Să-mi adun la drum fierbinte,
Toată dragostea de viaţă.

Năzuind la vreme calmă,
Drum de soare, vis de foc,
Adunam avântu-n palmă
Şi fântâna cu noroc.

Mi-aprindeam de zbor menirea,
Sorii care-mi ard în fire
Şi-mi strângeam nemărginirea,
Într-o slovă de iubire.

poezie de Gheorghe Ion Păun din Nostalgie-n Valahorum (2002)
Adăugat de Gheorghe Ion Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fă-te copil când scrii pentru copii: pătrunde în sufletul unei furnici, unei păsări, unei flori, unui fir de iarbă pentru că totul în jurul tău este viaţă şi e curat cum e apa din inima pământului, cum omul în starea lui pură este copil.

Ştefan Radu Muşat în Antologie, poezii pentru copii - Împlineşte un vis, ed. Universitară - Bucureşti, Fişa autorului (octombrie 2021)
Adăugat de Ana Georgiana Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă tu şi partenerul tău aveţi un copil care se naşte datorită sărbătoririi fizice a dragostei voastre, nu veţi simţi apariţia acestui copil în viaţa voastră ca pe o povară. Dacă o simţiţi ca pe o povară, atunci cântăriţi mai bine calitatea relaţiei voastre. Copilul este întotdeauna barometrul.

Paul Ferrini în Liniştea inimii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Părinţii înstăriţi se opun ideii ca un copil de-al lor să ajungă să facă muncă fizică. Mai degrabă să crească nefericit şi demoralizat. Aceea nu este dragoste faţă de copil, ci egoism al părinţilor, nu este spre binele individului, ci reprezintă ambiţia unei comunităţi, nu se caută un curs firesc al lucrurilor, ci ritmurile convenţiei sociale.

Janusz Korczak în Cum să iubeşti un copil, Copilul în familie (1920)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu poate fi mai drăgălaş şi mai plin de haz decât un copil care încă n-a deprins rostirea corectă a limbii materne, dar a fost învăţat să drăcuie, să înjure şi să spună fel de fel de vorbe urâte, spre delectarea celor din jur. Învăţat de părinţi şi îndârjit de rude şi prieteni, el se autodepăşeşte în a-i distra pe cei mari. Numai că, nu prea târziu el devine... copil cu probleme.

Gheorghe Ionescu în Didacticiada (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce zâmbim atunci când vedem un copil? Poate pentru că avem în faţa noastră pe cineva care nu are toate acele straturi de protecţie: diplome, titluri, demnitate, statut social... pe cineva al cărui zâmbet ştim cu siguranţă că este absolut natural şi neprihănit. Şi atunci... sufletul de copil din noi zâmbeşte trist... în semn de recunoaştere.

citat din Hanoch McCarty
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Galben copil,oprit in poza

Galben copil, oprit în poză şi-nrămat
fără suflare şi dormind,
ţi-aş spune-un basm adevărat
călare pe un cal murind.

Cine a tras în calul meu?
Cu ce săgeată, cu ce floare?
Beau apă azi din curcubeu,
el singur nu mă mai doare.

Căutaţi-mă pe sub potcoava lui,
săpaţi întruna şi adânc
poate-o s-ajungeţi voi întâi
dincolo de pământ.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!