concurenta

Lumea Veche a încasat o lovitură la fel de puternică, pentru că toate afacerile, legale şi ilegale, ale băncilor şi ale marilor industrii, au devenit publice. Chiar şi secretele tehnologice au fost divulgate, iar astăzi concurenţa n-ar mai putea exista: avansul tehnologiei a devenit de aici înainte treaba laboratoarelor ştiinţifice comune. De vreme ce ţările lumii sunt forţate să colaboreze, războaiele au devenit din ce în ce mai improbabile.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întins pe covorul balcanez şi plin de amintiri exacte, m-am lăsat pradă unor gânduri nebuneşti din care nici cvartetul lui Schumann n-a reuşit să mă smulgă. Doar vocea Dumneavoastră a putut să facă această minune. Iată, am şi devenit un alt om - cel care a râs atât de mult împreună cu Dumneavoastră în timpul acestei întâmplări unice. Niciodată nu am prevăzut că în acest moment al existenţei mele cineva ar fi putut să joace un asemenea rol. Oboseala părea a-mi fi singura camaradă. Ea chiar şi este, dar, din fericire, îi faceţi o concurenţă periculoasă.

Emil Cioran în Pentru nimic în lume, scrisoare lui Friedgard Thoma (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evreul nu merită drepturi nicăiri în Europa, pentru că nu munceşte; iar traficul şi scumpirea artificială a mijloacelor de trai nu este muncă, şi aproape numai din aceasta consistă evreul. Evreul nu cere libertatea muncii productive, ci libertatea traficului. El e veşnic consumator, niciodată producător şi desigur că numai cu foarte rară excepţie se va găsi într-adevăr câte un evreu care să producă... Cel mai solid meseriaş e şi aici în ţară, românul sau germanul sau cehul, niciodată evreul. El reprezintă concurenţa nesănătoasă a muncii rele, superficiale, cu munca dreaptă şi temeinică. Ieftin şi rău e deviza evreului până ce ruinează pe lucrătorul creştin, scump şi rău e deviza evreului când rămâne stăpânul pieţei...

Mihai Eminescu în articolul "Evreii şi Conferinţa" (1877)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ceea ce priveşte deformarea numelor, nu putem admite că ar fi întotdeauna vorba de o concurenţă între două nume, în acelaşi timp asemănătoare şi diferite. Chiar şi în absenţa acestei concurenţe, cea de-a doua intenţie nu este greu de descoperit. Deformarea unui nume are adesea loc în afara oricărui lapsus. Prin deformare se încearcă transformarea unui nume în ceva ce sună urât sau în ceva care aminteşte de un obiect vulgar. Este un gen de insultă foarte des răspândit, la care omul cultivat sfârşeste prin a renunţa, dar adesea fără convingere. De multe ori el îi dă forma unei "vorbe de duh", de o calitate cu totul inferioară. Pare deci indicat să admitem că lapsusul rezultă adesea dintr-o intenţie injurioasă care se manifestă prin deformarea numelui.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În timpul revoluţiei florilor, Jormania avea un aer de tinereţe. Femeile procreau fără nici o constrângere, spre a înlocui cele şase milioane de victime ale zorabilor, ale ciumei şi ale luptelor intestine. Economia Jormaniei, în lipsa indicaţiilor omniscientului Gologan, reîncepuse să funcţioneze, iar ţăranii, deşi cereau uneori preţuri exorbitante pe produsele lor, asigurau aprovizionarea regulată a oraşelor şi a comunelor. Şi pentru prima dată de la război, libera concurenţă comercială aduse un zâmbet mai mult sau mai puţin autentic pe feţele implacabililor vânzători. Pe deasupra, funcţionărimea de toate felurile ce terorizase ţara fu silită să-şi schimbe tactica, sub ameninţarea concedierii. Jormania era pe cale de a deveni o ţară aproape normală, ceea ce atrase un enorm val de turişti imaculişti. Cu cât devenea însă Jormania mai prosperă, cu atât se întărea certitudinea că intervenţia Imperiului n-avea să întârzie.

Ioan Petru Culianu în Păcatul împotriva Spiritului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mână Cruntă

Atunci când spui cuvântul pace e totul aşa liniştit
Te gandeşti la flori, la vieţi ce-au răsărit
Din nimicul sărăciei în care ne-am născut
Fără să ne întrebăm seamănul "Crunt"
Cum poate să ucidă din banii noştri
Să ne distrugem între noi ca proştii
Războiul, înseamnă ură, arme şi violenţă
O continuă concurenţă
Nu pe numarul oamenilor fericiţi
Ci pe numărul celor ucişi şi nenorociţi
De al tău război poate prea personal
Cine îşi doreşte moarte înainte de final?
Sinucigaşii? Lasă-i să se sinucidă...
Fiecare-i liber să prindă
Trenul pe care-l vor
Dar să nu uităm de pace
Care e precum un covor
Ce iarna tace,
Primavara înfloreşte
Vara larg ne zâmbeşte

[...] Citeşte tot

poezie de Cristian Harhătă (9 octombrie 2013)
Adăugat de Cristian Harhătă
Comentează! | Votează! | Copiază!