caracteristic

În anul în care Nietzsche meditează asupra fragmentului 52 din Heraclit, el îşi pierde raţiunea, în timp ce seminarul lui Heidegger despre Heraclit, publicat de discipolul său, Eugen Fink, trebuie rânduit între ultimele opere ale maestrului. La fel, "Ludus globi" de Nicolaus Cusanus fusese compus în 1463, chiar înaintea morţii cardinalului. De ce oare acest fragment al lui Heraclit, deja de multă vreme pus în relaţie cu Dionysos al orficilor, marchează într-un fel atât de caracteristic limita ultimă a gândirii filozofice moderne?

Ioan Petru Culianu în Iocari serio – Ştiinţă şi artă în gândirea Renaşterii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În faţa Lui există omul creat de El, şi nu alt dumnezeu creat de om.
Se poate muri din cauza vieţii când nu cauţi salvarea în confesiune. Această salvare reprezintă rugăciunea ca sens şi echilibru şi revenirea la starea de om.
Este inutil să căutăm alte explicaţii în manifestarea omului când se declară atoateştiutor; nu numai că se află în momente de nesiguranţă, dar devine procesul direct al trufiei care cere ca obiectivitate obsesia – element dăunător cu care nu se poate supravieţui în legea lui Dumnezeu. Acest lucru este caracteristic dictatorilor.

Camelia Opriţa în Nihil sine Deo
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timp de câteva clipe, cât stătuse în faţă cu Phileas Fogg, Passepartout îl măsurase repede, dar cu atenţie, pe viitoru-i stăpân. Un bărbat ca de patruzeci de ani, chipul distins, frumos, statura înaltă, părul blond, favoriţi, fruntea întinsă, fără urme de încreţituri la tâmple, palid, dinţi minunaţi. Părea să fie înzestrat cu ceea ce fizionomiştii numesc "calmul în acţiune", facultate comună tuturor acelora care fac mai multă treabă decât zgomot în jurul lor. Flegmatic, cu piviri clare, el era tipul caracteristic al acelor englezi cu sânge rece, pe care îl găseşti aproape pretutindeni în Regatul Unit.

Jules Verne în Ocolul Pământului în 80 de zile
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puţine opţiuni... sunt neambiguu bune. Majoritatea opţiunilor morale se fac între impulsuri contradictorii şi fiecare impuls moral, dacă se acţionează în totalitate pe baza lui, are consecinţe imorale (cel mai caracteristic, impulsul de a avea grijă de celălalt, când este dus la extrem, provoacă anihilarea autonomiei celuilalt, dominaţia şi opresiunea). Arareori pot acţiunile morale să provoace satisfacţie totală; responsabilitatea care ghidează persoana umană este întotdeauna cu un pas înaintea a ce s-a făcut şi a ce poate fi făcut. În ciuda tuturor eforturilor în sens invers, nesiguranţa e sortită să însoţească mereu condiţia eului moral.

Zygmunt Bauman în Etica postmodernă (2000)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caricatura realizează minimalizarea prin evidenţierea din ansamblul expresiei unei persoane proeminente a unei singure trăsături, în sine comice, care ar fi trecut neobservată în contextul ei firesc. Izolarea acestei trăsături poate produce un efect comic ce se extinde în memoria noastră, asupra întregului, cu condiţia ca persoana vizată să nu fie de faţă pentru a ne obliga să păstrăm o atitudine respectuoasă. Dacă în realitate nu există o astfel de trăsătură neglijată, atunci caricatura o creează fără dificultate prin exagerarea unei trăsături, în sine nerizibile. Este caracteristic pentru originea plăcerii comice faptul că efectul caricaturii nu este substanţial diminuat prin astfel de falsificări ale realităţii.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Goluri

conglomerat de viruşi turbulenţi
şi de bacterii selectate cu migală
turnat de Tine într-un vas adiacent
perfecţiunii şi la scară genială

cu suflet făurit din colb stelar
cu raţiunea dintr-un flux de energie
cu chipul Tău ce mi l-ai dat ca dar
şi trupul Tău din luturile gliei

sunt totuşi om. Mai sunt şi muritor
şi nu dispun ca Tine de vecie
şi permanent mă macină un dor
caracteristic luturilor gliei

un dor de stele şi de infinit
de gol ce naşte totul şi dispare
şi naşte iar şi iar la nesfârşit
şi totul ce se naşte nu mai moare

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (25 aprilie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Goluri

conglomerat de viruşi turbulenţi
şi de bacterii selectate cu migală
turnat de Tine într-un vas adiacent
perfecţiunii şi la scară genială

cu suflet făurit din colb stelar
cu raţiunea dintr-un flux de energie
cu chipul Tău ce mi l-ai dat ca dar
şi trupul Tău din luturile gliei

sunt totuşi om. Mai sunt şi muritor
şi nu dispun ca Tine de vecie
şi permanent mă macină un dor
caracteristic luturilor gliei

un dor de stele şi de infinit
de gol ce naşte totul şi dispare
şi naşte iar şi iar la nesfârşit
şi totul ce se naşte nu mai moare

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (aprilie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii muncesc în general prea mult pentru a mai putea fi ei înşişi. Munca este un blestem. Iar omul a făcut din acest blestem o voluptate. A munci din toate forţele numai pentru muncă, a găsi o bucurie într-un efort care nu duce decât la realizări irelevante, a concepe că te poţi realiza numai printr-o muncă obiectivă şi neîncetată, iată ceea ce este revoltator şi ininteligibil. Munca susţinută şi neîncetată tâmpeşte, trivializează şi impersonalizează. Este caracteristic că în lumea modernă munca indică o activitate exclusiv exterioară. De aceea, prin ea omul nu se realizează, ci realizează... Prin muncă a devenit din subiect obiect, adică un animal, cu defectul de a fi mai puţin sălbatic. În loc ca omul să tindă la o prezenţă strălucitoare în lume, la o existenţă solară şi sclipitoare, în loc să trăiască pentru el însuşi – nu în sens de egoism, ci de creştere interioară – a ajuns un rob păcătos şi impotent al realităţii din afară.

citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate organismele vii iau naştere din părinţi, cu care sunt asemănători; îşi caută hrană, pe seama căreia cresc şi trăiesc, cu ajutorul unei sensibilităţi speciale faţă de excitanţii din mediu (fizici, chimici, biologici); desfac hrana ingerată în nutrienţi mai simpli: glucoză, aminoacizi, acizi graşi, glicerină, pe care îi absorb în protoplasma celulelor lor, unde îşi construiesc, cu ajutorul unui cod genetic specific, proteinele, glucidele şi grăsimile lor; cu acestea îşi alcătuiesc structurile protoplasmatice, în interiorul cărora se petrec toate reacţiile de degradare şi de sinteză, realizate cu ajutorul unor enzime; elimină la exterior produşii toxici sau neutili ce rămân în urma acestor reacţii metabolice; se mişcă, cu ajutorul unor formaţiuni contractile; se reproduc la o anumită vârstă prin schimb de material ereditar; mor după un anumit timp de viaţă, caracteristic fiecăruia.

Eugen Popa în Unitatea lumii vii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prieteniile camaradeşti nu reunesc un număr mare de prieteni;cine se arată prieten faţă de toată lumea şi se poartă familiar cu oricine îi iese în cale este considerat a nu fi prieten cu nimeni şi trece un om dornic cu tot dinadinsul să placă. Aşadar, şi numărul prietenilor trebuie să fie limitat şi desigur că limita maximă nu trebuie să depăşească numărul de persoane în intimitatea cărora îţi poţi petrece viaţa(căci, viaţa în comun este considerată elementul cel mai caracteristic prieteniei);or imposibilitatea de a trăi în comun cu prea multe persoane şi de a te împărţi între ele este cât se poate de clară. Ca să nu mai vorbim că, la rândul lor, prietenii noştri trebuie să fie prieteni şi între ei, din moment ce trebuie ca toţi să-şi petreacă timpul împreună, lucru dificil de realizat când sunt mulţi. Şi la fel de dificil ar fi să participi la bucuriile sau supărările unui număr prea mare de persoane, căci se poate să te vezi în situaţia de a împărtăşi, concomitent, bucuria unuia şi supărarea altuia. Deci şi o prietenie profundă este posibilă doar faţă de puţini.

citat celebru din Aristotel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!