Toate rezultatele despre calamitate, pagina 3
Poemul celor fără vină
Când mi-amintesc, durerea lor mă doare
Și mor cu ei în fiecare zi...
Din tot ce-a fost urât și va mai fi
Aceasta este maxima oroare.
Căci nu a fost nicicând, calamitate
Care s-aducă morții-atâta rod...
Urcați prea timpuriu pe eșafod,
Copiii-asasinați cerșesc dreptate.
La groapa lor comună caut soluții
Și-mi pare că privesc un film grotesc...
Nimic mai inuman și mai prostesc
Decât să faci în pântec execuții.
Se-afirmă c-am evoluat... Eroare!
Se spune că suntem crestini... Hazliu!...
Cât încă nu-i definitiv târziu,
Desființați aceste abatoare!
[...] Citește tot
poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Martie. Azi
Respir dincolo de aerul lichefiat
într-o tăcere cât o calamitate
și/nerambursabil/ timpul ne disecă...
Străzile se strâng și se destind
de fiecare dată
când inima ta lipește afișe
despre o dragoste orbitoare
/frate, aici chiar trăiesc oamenii/
De aici suburbiile sufletului
par tot mai strâmte
și nu este loc pentru echivoc...
Numărul 36 și cele 55 de zile de carantină
amintesc de luna plină sub care
ai rupt frâna de mână
și /ai văzut ai văzut/ s-au înălțat zmei
peste iordan
Parcă ne-am întâlnit în martie
și/ înnebuniți de sud/
[...] Citește tot
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeie de zăpadă
spuneai într-un timp că iubirea-i eternă
trăiam între ghețuri și-n lumea modernă
dar n-ai mai lăsat nimic să se vadă
din tine, femeie de om de zăpadă
acuma când vine o altă stihie
te caut în mine și în erezie
pe tine, aceea ce n-a fost să-mi fie
pe niciodată și pe veșnicie
tu vii înspre mine, ai coapsele albe
și ninge a tine din florile dalbe
și cu zăpada ce n-a vrut să-mi vie
în inefabila copilărie
mi-e dor cel mai tare când ninge a tine
ca în calendarele precreștine
și-n imaculata calamitate
mi-e dor de trecutele noastre păcate
[...] Citește tot
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe orbita vieții mele
Pe orbita vieții mele
S-a format UN ROI de STELE,
Quasari, Pulsari, SuperNove
Din sute de mii de slove
Luceferi, Asteroizi,
Ce s-ascund în zori de zi,
Meteori, Meteoriți,
Cu toții din NEANT veniți
Și NEANTUL eram chiar eu,
Iar el UNIVERSUL meu,
Puțin cam întunecat
Și greu de a fi penetrat
Numai de CLARVĂZĂTORI
Și LIBERCUGETĂTORI,
Că ȘTIINȚA și CREDINȚA
În zadar și-au dat silința
Să pătrundă IDEAL
În NEANTUL UNIVERSAL
Considerat nefiresc
Cât CREIERUL OMENESC
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Ionescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Povestea parcului
De la sfârșitul toamnei parcul este
Posac, neprimitor și abătut,
Ca un final nostalgic de poveste
A unor vremuri faste ce-au trecut
Toți arborii înalță, desfrunziți,
Coroanele spre cerul pământiu,
Ca într-o rugăciune-ncremeniți
Cu lungi litanii plânse în pustiu...
Pe lac plutesc gunoaie în neștire,
Peluzele-s câmpii calamitate,
Iar rondurile triste cimitire
Cu mii de flori pe veci înmormântate
De ani și ani întruna se repetă
Aceeași deprimantă transformare...
Zadarnic se revoltă sau regretă,
Din toamnă, strălucirea lui dispare
[...] Citește tot
poezie de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se făcea că pluteam deasupra mea
Se făcea că pluteam deasupra mea
Și discutam felurite subiecte,
Îmi aminteam ce mi-a spus profesorul de sport,
Că sunt o calamitate, iar eu l-am înjurat,
El a chemat o ambulanță și m-au dus la spital,
Acolo, toți umblau în halate largi, albe,
De atunci nu-mi plac halatele albe,
Ce faci, măi băiete, mă întreba un prieten,
Nu mai mergi în insula Creta?
Nu mai am timp, am răspuns, nu mai am timp
Și nici răbdare, aș înota desigur, aș înota mult,
Aș scrie versuri înotând, Fridolina,
Rău visează Fridolina, lumea este foarte trează,
Eu aș dormi, aș dormi, prietene,
Lumea imnu-l fredonează,
Vin groparii de la bază, dar filiera Barbarosa
E cu ochii pe micoza ce se urcă precum roza,
Pe castelul din Formoza, unde stă madam Ciroza.
Juna mea, Periculoza, dă-mi ce ai,
Osteoporoza, ca să pot sări, săream
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vertiginos
Deși limfatic de o vreme
La tot ce-i sex, legat de os
Și munca e motiv de-a geme...
Rămân de fel, vertiginos.
Chiar dacă uit de azi pe mâine
Și doar în gând mai sunt frumos,
Utilul zilnic ca o pâine...
Mă coc la foc, vertiginos.
Și în păreri de am motive
Cum câinele de arțăgos,
Mă exprim fără invective...
Doar mă lătrând vertiginos.
Am simțul încă, cred, un bun
Să mă conduc după miros;
Să știu de e rahat, magiun...
Și să nu-nghit vertiginos.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (16 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oamenii sunt fulgi de zăpadă
și viața asta e o iarnă continuă cu mici variațiuni de Paganini numite primăveri
sunt momente când fulguiește mai puternic ca după un război sau o calamitate
dar sunt și zile când nu mai cade nici un fulg de om de zici că suntem în deșert
am obosit să tot număr câți fulgi de nea vin și câți au plecat
văd goluri greu de suportat și nămeți de nesimțire
iar prostia își strânge resemnată armatele la rigola istoriei
jur Doamne că nu am pierdut nici un cuvânt din câte mi-ai dat
am trecut prin deșert și am pierdut lacrimi fără număr
și- am fost rătăcitor pe marea suspinelor strângându-le-n siajul zilei
oamenii sunt fulgi de zăpadă cu tot frigul singurătății strâns în suflet
îi vezi purtați de vânturile istoriei dintr-un noian în altul
și te întrebi de unde atâta tărie și cum de nu li se pierd visele
să nu mai numeri fulgii de zăpadă. lasă-i să-și poarte singuri de grijă
la recensăminte vor ști să se adune și să se scadă din taxe
și cine nu pune cruce pune degetul pe rana statisticilor inutile
[...] Citește tot
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moarte
Când moartea îți obține râvnitul rendez-vous
-Din ceata nesfârșită, se dăruind ofrande-
Îi este doar rutină, sinistră, un "déjà vu"
La veșnica avidă... de flori rupte-n ghirlande.
Neostoită-i vrerea neființei blestemate,
Ce-și face din pieire un piedestal lugubru,
Topind tot ce-i creat cu greu... Calamitate,
Ce-un univers acceptă; să-l țină pur, salubru.
Pe banda rotitoare, cu valțuri, suferință,
Mi-aștept coloana mea, mărșăluind pios
Să cad la cap ce-ntoarce, lângă alții-n neputință...
Doar de-unul singur, singur, un părăsit sfios.
Nu știu de-o să mă-ntrebe de-am și eu vreo părere,
Că m-am zbătut tot timpu-mi, să îi resping favoruri
-De-un nefiind, nu răspunderi, egal, fără avere-
De-o liniște promisă, de eroism, de onoruri!...
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Exprimăm, azi, mulțumire...
Exprimăm, azi, mulțumire
Tată sfânt și adorat
Pentru veșnica-Ți iubire
Că ne-ai scos din rătăcire,
Că pe brațe ne-ai purtat.
Zi de zi simțit-am harul
Atât de pătrunzător
Plin a fost, mereu, paharul
Ne-ai trimis mărgăritarul
Și ne-ai fost Ocrotitor.
Vrem să-Ți mulțumim de toate
Ce le dai l-al Tău popor
Doar cu Tine ființa poate
Suporta calamitate
Și văpaia din cuptor...
Doar cu Tine încercarea
Nu ne lasă întristați
[...] Citește tot
poezie de George Cornici din Nestemate pentru suflet (2013)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!