buton

Maşina de spălat

Cred că am pierdut un pas în punerea în funcţiune a maşinii de spălat.
Nici John nu m-a lămurit- a folosit repede comenzile,
aparent urmând aceiaşi paşi:
pornire, rotire la quick 30, temperatura 40, start.
Maşina a pornit atunci mai greu,
Poate că nu era destul de încărcată cu rufe.
Mai este vreun buton de punctat?
Fiindcă maşina nu porneşte,
La un moment dat se aprind intermitent beculeţele
şi cântă frumos
şi atunci sunt nevoit să închid.
Acesta e un prilej de a-mi exersa mâna cu scrisul,
chiar şi aşa, tern- -
împreună cu cititul, cele mai bune ocupaţii ale perioadei.

poezie de Marius Irimia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici măcar

aş putea la o adică
să te iau în serios
să dau amploare
evenimentelor tale casnice
cum ar fi dulceaţa cu levănţică
punctelor negre intempestiv apărute
abaterilor nesancţionate de la normă

să întrerup anotimpuri embrioane programe...
să mă pun între moarte şi Dumnezeu
cu baloane şi confetti
să te dau la breaking news
să te trec la "evenimentul secolului"

docilă
eu să mă atârn
pe post de accesoriu
eventual un buton
sau o iluzie

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă din Iubire cu lămâie şi sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meteorologul

Ne spune dacă ninge, dacă plouă
Sau dacă iese ursul din bârlog
Şi zi de zi dă o prognoză nouă,
Că-i om de ştiinţă, meteorolog.

Călcând pe iarbă, pe pământ, pe pietre,
Sau alteori mergând direct prin praf,
Citeşte pe platformă termometre,
Şi giruete, şi heliograf.

De eşti atent şi îi asculţi cuvântul
Când îţi vorbeşte din televizor,
Vei şti a doua zi cum bate vântul
Şi de ce simţi că oasele te dor.

Iar dacă după zile liniştite,
Urmează ploi, oraje, meteori,
Nu stă pe gânduri, ci urgent emite,
Coduri de vreme şi avertizări.

[...] Citeşte tot

poezie de Octavian Cocoş (25 aprilie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

2086 / jurnal

simplitate la nivel de cunoaştere /eşti sângele tău tânăr care pluteşte prin vid / eşti într-un costum de cosmonaut /dronele survoleaza pământul/ nimic nu ne mai salvează sufletele / 2086 sau atunci când s-au implinit 100 de ani de când ai născut frica şi ai trăit cu ea de atunci/ acum corpul tău e un mecanism format din roţi şi bile iar ziua se încarcă cu electricitate

// simplitate la nivel de reglare al emoţiilor//

apeşi un buton pe touch screen şi nimic nu se întâmplă / asculţi cum plumbul îţi clocoteste în organe şi asta este tot ce poţi face ca să ajungi până în ziua de mâine cand vei privi din nou dronele strălucitoare survolând cerul ca nişte păsări speriate.

poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din vremuri străvechi, din trecut şi până-n prezent, călăuzindu-se de Legea Junglei, Omenirea merge pe o cale greşită. În loc să topească armele şi să facă din ele brăzdare, iar Forţele Tinere din întreaga Lume să fie înrolate în Detaşamente de Construcţii, care să făurească Raiul pe Pământ, ele sunt utilizate pentru distrugerea, pentru nimicirea semenilor. Cursa acerbă a Înarmării sau al cui Buton Atomic este mai mare e o Capcană fatală, din care nu va scăpa din ea teafără, deoarece Înarmarea duce Umanitatea în Impas, spre Întuneric şi Pieire, iar Dezarmarea – spre Lumină, Progres şi Prosperitate. Păzea! Deci, "A fi sau a nu fi?" – această întrebare shakespeariană depinde de fiecare din noi, dar mai mult, de Conducătorii Lumii pe care îi... alegem.

Mihai Cucereavii (6 ianuarie 2018)
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jokerul (prin staţia de amplificare): În această seară veţi lua cu toţii parte la un experiment social. Cu ajutorul magiei benzinei şi a nitratului de amoniu, eu sunt gata să vă arunc pe toţi în aer până la cer. Dacă cineva încearcă să sară din feribot, veţi muri toţi. Fiecare dintre voi are o telecomandă... pentru a arunca celălalt feribot în aer. La miezul nopţii vă arunc pe toţi în aer. Dacă, totuşi, unul dintre voi va apăsa pe buton, atunci îi voi lăsa pe cei din acel feribot să trăiască. Aşadar, cine va muri: grupul celor mai căutaţi nemernici ai lui Harvey Dent sau cel al unor cetăţeni nevinovaţi? Alegerea vă aparţine... o, şi va trebui să vă hotărâţi repede, pentru că s-ar putea ca oamenii din celălalt feribot să nu fie atât de generoşi.

replici din filmul artistic Cavalerul Negru
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blues cu spital

Apeşi pe buton şi vocea coboară din perete
Igienică şi eficient impersonală
"Cu ce vă putem ajuta? Cu ce?"
Iar tu
Îi spui vocii care aşteaptă în interiorul peretelui:
"Cred că n-o să iau cina.
Nu ştiu ce am la stomac şi nu vreau să mănânc nimic".
Un clic metalic se aude şi în curând paşi silenţioşi
descind în salon;
Ea îţi dă într-un pahar o doctorie albicioasă
Cu gust de mentă, un lapte subţiat şi răcoritor.
Ea zice: "Veţi primi pâine prăjită şi ceai, iar brânză dulce,
de vaci
Mai încolo".
Şi tu spui "foarte bine" şi-ţi întorci faţa căci eşti
gata să plângi.
În peisajul de la fereastră ploaia cade în valuri peste pământ
Şi toate cele ce le-ai greşit sau le vei greşi vreodată se prăbuşesc
Din cerul de ieri
Acolo unde zac micii idioţi născuţi morţi ai zilei de mâine.

poezie de Sylvia Plath
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umanitate, încotro

Ne pierdem printre rânduri,
Nu ne găsim începutul,
Nici sfârşitul,
Alunecăm de-a valma paginilor încărcate,
Dar goale de esenţă,
Ne scufundăm într-o vidă aglomeraţie,
Ne agăţam de colacul de salvare, atenţie.
Se distruge şi ce a mai rămas uman în noi,
Codificăm până şi mersul în doi.
Nu am dat update la ultimul script,
Scanăm datele din cont, nu de pe chip.

Existăm după coduri şi programe,
Când întâlnim viitorul,
Ne dă la soft, eroare.
Suntem atraşi de noţiunea de upgrade,
dar nu ştim ce preţ plătim,
Dezvoltăm exteriorul, iar pe interior murim.
Născuţi să iubim,
În definitiv, ajungem să programăm

[...] Citeşte tot

poezie de Diana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Restart

Fac curat în inbox, şterg mail-uri nevinovate
şi spam-uri
şi mi-aş dori
să fie la fel de uşor
să trimit la recycle tot ce-mi
virusează mintea, să păstrez
doar calmul şi fericirea,
fragmentele
de memorie care încă-mi electrizează
pielea,
ar fi mai simplu
să fiu
un haos legat cu şuruburi
şi piuliţe, cabluri şi metal
rezistente,
noaptea să-mi sting
toate luminiţele
şi să plutesc
în eter, să te iubesc
matematic şi să-ţi dedic

[...] Citeşte tot

poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucius Atherton

Când mustaţa mi se răsucise
Şi părul meu era negru,
Şi purtam pantaloni strâmţi,
Şi aveam un buton cu diamant,
Eram admiratul valet de cupă şi pe multe am păcălit.
Dar când au început să-mi apară fire albe,
Iată, fetele noii generaţii
Au râs de mine fără să le fie teamă,
Iar aventurile galante s-au sfârşit.
Eram tot eu, însă ţinta unui diavol fără inimă,
Ocupat numai cu treburi amărâte, încălzit doar de aventurile
Altor zile şi altor oameni.
Şi a venit vremea când locuiam
La restaurantul lui Mayer
Onorând comenzi pentru acasă,
Un Don Juan sur, îngălat, fără dinţi, discreditat...
Acum, văd aici un spectru atotcuprinzătoar cântând
Despre una numita Berenice;
Şi mai văd că forţa care l-a înălţat pe el atât de sus,
M-a redus pe mine la zdrenţe de viaţă.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!