blajin

Iubirea-n dulce şoapte

Când luna e pe cer
Şi visele mă poartă
Dincolo de-al vremii ger,
Inima-mi pentru tine vrea să bată

Tu îmi eşti poezie
Iar eu un scriitor.
Tu a mea pentru vecie
Eu, un simplu muritor.

Sub lună, sub cer
Stau două stele.
Una e un cavaler,
Şi tu eşti una dintre ele.

Privesc sub ramuri de măslin
Şi te văd pe tine.
Cu glasul tău frumos, blajin.
Şi zâmbesc, căci nu mă pot abţine.

[...] Citeşte tot

poezie de Cosmin-Emanuel Petraşc (3 noiembrie 2020)
Adăugat de Cosmin-Emanuel Petraşc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nichi URSEI, In memoriam

Cu har scria, iar vorba-i înţeleaptă
Părea să scapere scântei;
Un om blajin, cu judecata dreaptă,
Aşa era Nichi Ursei.

Umorul său, ce şfichiuia metehne,
Te captiva fără să vrei;
Prin sita lui, orice păcat se cerne,
Neîntrecut era Ursei.

Rapid, din ochi, îţi cântărea valoarea,
Tot ce spunea avea temei;
Nu suporta minciuna şi eroarea,
A fost unic, Nichi Ursei!

Şi ar mai fi avut multe de spus,
Dar astăzi a urcat la zei;
La propriu, ne priveşte-acum de sus,
Un corifeu era Ursei!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ce ungher de rai...

În ce ungher de rai, în ce idee,
Află tipar natura când îi dete
Frumosul chip gingaş, ca să-şi arate
Puterea eu sub chipul de femeie?

Ce nimfă la izvor, în crâng, ce zeie
A fluturat mai lin, de aur, plete?
Ce sân a mai ascuns aşa scumpete,
Atari virtuţi, ca moarea doar să-mi deie?

Divina frumuseţe-n van cerşeşte
Cel ce privirea ei acea lumină
N-o vede-n juru-i, blândă, cum pluteşte.

Nu-l ştie pe-Amor-ce blajin ucide-
Cel ce n-o ştie dulce cum suspină;
Şi cum vorbeşte, şi cum dulce râde.

poezie de Francesco Petrarca din Din poezia de dragoste a lumii, traducere de Maria Banuş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţeleptul

El de măriri deşerte, de faimă, nu visează,
Domnia n-o râvneşte, de curte stă străin.
Ca dânsul nimeni altul bun nu e, nici blajin,
Pe toţi îi miluieşte, cunună, creştinează.

Dar armele iubeşte şi caii, des vânează,
Şi-mbelşugata-i viaţă îşi toarce firul lin,
Mărinimos şi darnic, cu cugetul senin,
El tot mereu petrece şi bea şi ospătează.

Aşa un veac trăit-a, voios şi înţelept,
Şi când l-au dus în raclă cu mâinile pe piept,
L-a plâns ca pe-un părinte mulţimea-ndurerată;

Şi dacă cronicarii uitării-l hărăzesc,
În cântece-amintirea-i e de popor păstrată,
Şi tainic pe mormântu-i bătrânii ulmi şoptesc.

poezie clasică de Mateiu Caragiale (1909)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călătorind prin ramuri

În nod mi-s mâinile legate,
le-am desfăcut de-atâtea ori
în fiecare miez de noapte,
când te priveam ispititor.

Tulburătoare inocenţă,
surâs blajin, îmbătător,
mă înăbuşeam într-o demenţă...
Nu mai eram un muritor.

Dar timpul zboară peste noi
într-un aeroplan fantastic,
pluteam deasupra, doar noi doi
două suflete de plastic.

Mai sunt şi acum câteva cioburi,
rânjesc, păşind, fără să simt;
mi-am însumat atâtea moduri
să-ţi spun cât de mult te-am iubit.

poezie de Antonio Mihai Vanţ
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel pentru Constantin Noica

În Păltinişul paşnic, răcoros,
Când nopţile erau cu stele,
Din cabana lui cu pragul ros,
Noica privea cerul prin zăbrele.

Filozoful gândea la toate cele
Şi-ntorcea idei pe faţă şi pe dos,
În Păltinişul paşnic, răcoros,
Când nopţile erau cu stele.

Avea ideile-n ceaiul din ulcele,
Fiind Om blajin şi credincios
Tot mereu îşi amintea de ele,
Că vor fi lumii noastre de folos.

În Păltinişul paşnic, răcoros.

rondel de Ioan Friciu (30 iulie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baza de tranzit...

dintre adevăruri cel mai absolut
stă ascuns într-o esenţă postulată
ce enunţă- corpul tău de lut
va muri odată şi odată

baza temporarului tranzit
poate chiar sortit să reînvie
se va dezmembra la infinit
se va scurge lin în veşnicie

îl vor pomeni sub cer senin
luturi ca şi tine, condamnate
când esind cu lumea la blajin
când în amintiri înlăcrimate

se vor stinge stelele pe cer
alte stele noi se vor aprinde
între Dumnezeu şi lucifer
iarăşi Universuri vei cuprinde

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (13 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cantec

N-a fost să fie mai frumoasă pasăre decât omul
Inima lui cuib de nesfârşite iubiri
Cerul, corola albastră pe care se aşează norii să plângă
O imensitate pământul cu greieri cântând,
Lasă-ne Doamne mereu liberi
Azi şi mâine şi poimâine,
E-o vreme când vom zbura singuri spre Tine.

Dumnezeu din când în când
Obişnuieşte să ia câte o mână de stele
Blajin, le împrăştie peste pământ
Răsar atunci oameni lumină...
Ia uite-i cum aleargă mângâind ierburi,
Nu-i aşa Doamne că pământul e-o minge?

poezie de Valeria Tamaş
Adăugat de Ildico Asandei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autodafe

de la Isus încoace n-a mai existat
blajin şi drept ci numai vinovat
indiferent de fu bogat sau sărăntoc
indiferent dacă avu sau nu noroc

sau dacă fu un rege sau un sclav
dacă era perfect sau om bolnav
în lumea celor drepţi - femei, bărbaţi
s-au dus cu toţii apriori vinovaţi

părinţii lor s-au dus, părinţii tăi
că nişte heruvimi - părinţii mei
eu mai rămân să mai adun nevoi
păcate grele pentru ceasul de apoi

ci voi să fiu la veşnicie condamnat
ci voi să ispăşesc fiind nevinovat
Golgota răstignitului Hristos
în lumea altor drepţi, aice jos...

poezie de Iurie Osoianu (7 februarie 2013)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie

iubesc ţara aceasta cu chipul blajin
cu oameni frumoşi şi cu sufletul mare
cu munţii de care mereu mă sprijin
cu toate drumurile care duc spre soare.

pământ voievodal plin de eroi
leagăn de doină şi de încântare
mângâiat de raze primenit de ploi
cu minuni şi miraje ce au căutare.

dulce casă între codri de cântec
între lanuri de grâne cu macii la brâu
toţi demonii din tine vreau să-i spintec
să mă spăl apoi de păcate la râu.

te apăr cu gândul ca un soldat
averi spirituale de la strămoşi mi-ai dat.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!