Toate rezultatele despre blajin, pagina 3
Lumina vieții neîncăpătoare
Primăvara iese din scoica nopții
Luminată de întrebări semețe
Zboară-n cer cu sufletul blajin
Ca o barză prinsă-n două bețe
Cresc mugurii și frunzele la rând
Pâinea aburindă de-al ei soare
Apoi, Doamne, scoica o ascunde
În lumina vieții neîncăpătoare
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Cântec despre sat
Domnii mei,
acesta-mi este satul
de cinci milenii
ninge peste el.
A dus pe umeri ca Sisif pietroiul
toate orânduirile.
Sfâșie pânza norilor lui,
câteodată în zori
pare agățat de cântecul cocoșilor.
Nu-i apărat de nici un meterez
că n-are averi ascunse.
A stat și stă în vânturile sorții
blajin și resemnat,
ca un cioban cu fluierul la brâu.
poezie de Vasile Dâncu din Gravuri lapidare (1973-1985)
Adăugat de stassia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strigăt din copilărie
La capătul pridvorului un stâlp
albit și gârbovit ca un moșneag
îmi apărea ba tainic, ba cu tâlc,
de dincolo, de dincoace de prag.
Cum sprijină un Univers de dor
mă-ntorc mereu cu inima la el,
la colțul lumii noastre din pridvor
cu dor de lunci, blajin și subțire.
Mă scurg prin el, tăcut, în rădăcini,
și-mi place-adeseori să mă trezesc
pe zarea zdrențuită de ciulini
că zbor, că sunt, că vreau și că iubesc.
poezie de Teodor Dume din Strigăt din copilărie (1985)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noiembrie
Soare veșted, soare vechi
Cât o palmă de înalt,
Îl iau plopii de urechi
Fără scară, fără salt.
E bolnav de veșnicii
Câte-a tors și-a îngropat,
Câte umbre și stihii
Între timp a destrămat.
Soare umil, saore mic
Cât o ancoră abea
Înfloritu-i-a în spic
Dulcea somnului zăbrea.
O să doarmă iar blajin
Undeva adânc și cald
Rotunjindu-ne cu chin
Pentru mâine alt smarald.
poezie celebră de Ion Pena din revista "Universul literar", an I, nr. 37 (13 septembrie 1942)
Adăugat de Anisoara Elena Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bătrânul pescar
Bătrânul m-a tulburat, stătea acolo liniștit în barcă,
Atât de împlinit,
Cu privirea aceea întoarsă înăuntru,
Transferând cumva centrul ființei
Pentru a intra în deplin acord cu el...
Și firul indolent al undiței în apă,
Un nerv în afara propriului corp
În contact cu pulsul mării.
Bătrânul pescar trăgea din pipa lui,
Răspunzând, " Uh, huh,"
Blajin, absent nu era nimic de povestit;
El, un inițiat.
poezie de Beatrice Ravenel,1870-1956, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet
Un glas blajin din lumi întunecate
Îmi tremură cu sfânta lui vibrare
A gândurilor caldă întrupare
În pacea unei liniști fermecate...
Doi ochi mă urmăresc ca o mustrare,
Când toate par în visuri cufundate;
De-a pururi ard privirile-nsetate,
În noapte-mi, ca un far pe-ntinsa mare...
În ele tremură povești frumoase,
Ce plâng un farmec ruinat în vremuri,
Redeșteptându-mi amintiri duioase...
Și eu le-ngân. - E trist mereu să tremuri,
În umbra visurilor irosite
De dorul unor clipe fericite...
sonet de Panait Cerna (17 ianuarie 1897)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimic să nu-ți fie străin, de vreme ce e goethean... Există mulți creatori care să-ți dea seducția aceasta? Poate Goethe singur; căci este singurul geniu ce nu e deosebit de omul obișnuit. Toți ceilalți îți spun altceva, cum trebuie să fie lucrurile, în timp ce el îți spune cum sunt ele, cum le vezi și tu... Ți-e astfel cel mai prietenos și familiar dintre genii. E unul care nu sperie, un monstru blajin. Cum au putut face învățații spre a-l confisca pentru ei, închizându-l în muzeul lor?
citat celebru din Constantin Noica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Prigoana. Documente ale procesului. 50 de ani de la pronuntarea Sentintei" de Constantin Noica este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la 
Poetul
Poetul, cea mai ciudată dintre creaturi,
Ființă racordată veșnic la extreme,
Cea mai sfidată stea, închisă-ntre armuri,
Trăiește-n univers un spectru de poeme.
Nu are liniște deajunsă în clondir
Și-l paște un fel de neputință ninsă,
El, simulacrul vinului și pâinii în potir,
Un june al gândului trucat de necredință.
Un corolar al teoremei Celui Preaînalt,
Un prinț blajin, cu sânge-albastru, metaforic,
El, sfidătorul unui circ, extrem de fad
Presară dragoste în tot, cam euforic...
poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pumnalul
De nicăieri, pe-un cer senin,
l-ai acuzat, venind cu nori,
lovindu-i sufletul blajin,
adeseori.
S-a întrebat de ce o faci
și-a stat cu sufletu-i la sfat,
căci n-a-nțeles de ce-l ataci,
nevinovat.
I-a fost destul, i-a fost de-ajuns,
și-a hotărât tăcerea, scut:
la tot ce-ai spus, nu a răspuns,
nu te-a mai vrut.
Mergea tăcut, îngândurat,
simțind cum spatele-i ardea,
ca un pumnal însângerat,
privirea ta.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acesta a fost primul caz din perioada debutului meu profesional. EI a făcut să flu "caracterizat drept un sentimental, un blajin" care nu avea ce căuta în poliție. Dar în anii care au trecut de atunci am anchetat mii de infractori de toate categoriile, care și-au primit pedeapsa cuvenită. Față de elementele antisociale n-am procedat niciodată blând. Dimpotrivă, am considerat că adevărata omenie constă în reprimarea fără cruțare a celor ce acționează împotriva umanității.
Dumitru Ceacanica în Amintirile unui criminalist, Soțul nu era gelos... (1970)
Adăugat de drcirstea
Comentează! | Votează! | Copiază!