banalitate

Trecutul trăieşte, e viu, ia parte la prezent, îl influenţează şi se schimbă în funcţie de ceea ce ni se întâmplă. Unele amintiri scad în importanţă, pălesc, altele, dimpotrivă, capătă înţelesuri noi la care nu ne-am gândit înainte. Devin, din fleacuri, momente esenţiale. De aceea, azi, înţeleg că destinul se ascunde, deseori, în cea mai cenuşie şi insesizabilă banalitate.

Octavian Paler în Autoportret într-o oglindă spartă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciun aparat nu favorizează îndobitocirea şi comportamentul de turmă mai intens decât televizorul. Niciun mediu nu e mai răspunzător de difuzarea unei cantităţi mai mari de tâmpenie, de violenţă şi de banalitate, de atâta pierdere de vreme. Nu cu mult timp în urmă, trebuia să cunoşti cel puţin latina pentru a-ţi asigura prezenţa în elita intelectuală. Astăzi ajunge să renunţi la televizor.

Alexander von Schonburg în Arta de a renunţa cu stil (martie 2016)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pictorul vede acel loc în care lumea nu ştie cum să ajungă! Pictorul vede dincolo de banalitate! Pictorul vede pauza din zborul aripii fluturelui. El vede cum un colţ de buză imperceptibil se lasă a plâns. El vede cerul cand iubeşte şi pâmântul cum primeşte lumina lui!

Viorel Muha (martie 2020)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintirile se duc, sentimente precum acesta persistă. Ele formează un tipar emoţional care m-a ajutat să trăiesc şi mi-a pricinuit atâtea necazuri câte am putut duce (ambele lucruri sunt inextricabil legate, astfel că viaţa, în cel mai intens punct al ei, poate fi resimţită numai în moarte; acum pot s-o spun; n-aş fi îndrăznit să rostesc o asemenea banalitate faţă de Alice H., care era incredibil de inteligentă; da, era şi aşa).

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sacra banalitate

Ea şi El
Sunt la fel,
Fiecare cuplu este sfânt,
Dar ca noi,
Ca noi doi,
Nu e, totuşi, nimeni pe pământ.

Pe toate scenele din lume
Mereu, mereu acelaşi nume
Mereu, mereu, mereu aceiaşi doi,
Un El şi-o Ea, aceeaşi dramă
Până ce ea devine mamă
Şi-aceia doi suntem, suntem şi noi.

În Biblie şi Odiseea,
Mereu bărbatul şi femeia
Într-o-ncleştare fără de sfârşit,
Cu sinucideri şi speranţe,
Cu ministere de finanţe,
Impozit care trebuie plătit.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu din Manifest pentru mileniul trei (1986)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurul lucru care-l poate salva pe om este iubirea. Şi deşi atâta lume a susţinut această afirmaţie, este a nu fi încercat niciodată iubirea, pentru a o declara banalitate. Să-ţi vină să plângi atunci când te gândeşti la oameni, să iubeşti totul, într-un sentiment de supremă responsabilitate, să te apuce o învăluitoare melancolie când te gândeşti şi la lacrimile ce încă nu le-ai vărsat pentru oameni, iată ce înseamnă a te salva prin iubire, singurul izvor al speranţelor.

Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de OverDose
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lecţia de sculptat nuduri

NU Deruta privirile înfiorate
NU Damna impunerea nemişcării
NU Desface coapsele astfel ca arta să devină poftă
NU Dansa hormonii în jurul daltei
NU Duce frumuseţea înspre extaz
NU Dormita de plictiseala expunerii
NU Dramatiza tulburarea ascunsă a sculptorului
NU Deochea vrerea lui de a te dezbrăca şi de piele
NU Declara cine ştie ce banalitate casnică
NU Dalta, ci privire-ţi mângâie formele perfecte
NU Delta-ţi miraculoasă îl seduce pe artist
NU Diavolul ţi-a scos în cale bărbosul din Hobiţa
NU Dumnezeu te-a întins ca un semn de întrebare
NU Dominişoară duioasă şi damnată Desirée
NUD...

poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din viaţă

De sinceritatea lumii nu se pot spune prea multe,
fiecare îşi ascunde câte şi mai câte -n minte,
deci degeaba se învaţă despre ce-i sinceritatea,
niciodată nu se-aplică şi se-aplică numai viaţa!

Tot timpul întorsătura îţi dă planul de o parte
şi atunci minciuna-i vraja spusă cu sinceritate,
totul vine într-o formă care-şi alege momentul
să fii geamănul din tine pentru a-ţi prii prezentul!

Este o naivitate să spui totul ce te roade,
nimeni nu va înţelege şi pari o banalitate,
chestia cu "a fi sincer" este astăzi demodată,
cine poate să îţi spună adevărul lui în faţă?

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge iarăşi fără tine

Ninge totul fără tine
şi perdelele
şi paturile din spitaluri
şi cearceafurile lor mototolite de-atâtea perfuzii
ninge pe sub streşini tencuiala cade
mâna mea s-a rătăcit singură prin buzunare
toţi oamenii se topesc înainte de-a atinge pământul
se-ncăpăţânează să ningă
veştile ajung greu în cer
sunt prea ocupaţi să-nchidă prăvălia
şi să vândă totul la licitaţie
ninsoare cu preţ redus şi ieşită din garanţie
după cum te aşteptai, probabil,
ninge degeaba fără tine
ce banalitate de gând de sentiment de iarnă
în lume sunt atâtea ninsori inutile
şi oamenii-s atât de puţini.

poezie de Radu Herjeu
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lemn de foc

Şi va veni o vreme, când toate se vor spune
Şi ce-i banalitate, va deveni minune,
Şi va urca iubirea la rangul ei cel mare
Şi am să vin la tine, să cad de pe picioare.

Şi ca să-mi fie bine, eu cred ca e mai lesne
Să fiu copac în lume, să port pământ pe glezne
Şi încă de cu toamnă, de toamna ce-o să vină
Să pot intra sub iarbă, să capăt rădăcină...

Şi când se lasă noaptea pe noi ca o arsură
Cu florile nebune, să te sărut pe gură...
Pe urmă celelalte ce vor urma fireşte
Vor pedepsi pe-acela ce astăzi te iubeşte.

Şi tu nedumerită de taine nepătrunse
Să te trezeşti deodată că te-nfăşori în frunze
Tu însăţi mă vei pune pe foc cum se cuvine
Dar când voi arde-n sobă voi fi din nou cu tine.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Violeta Jumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!