Serioase/triste despre avant, pagina 3
Nimeni nu e judecat pe drept cât trăiește: abia după moarte este pomenit sau dat uitării. Poate de mine vă veți aminti deoarece v-am iubit cu toată puterea inimei mele și dragostea mea a fost puternică, plină de avânt: mai târziu a devenit răbdătoare, foarte răbdătoare.
Regina Maria în testament
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iadul de pe pământ
Cine cândva s-ar fi gândit
Diavolii și-au luat avânt.
Iar iadul acum e nelocuit
Căci s-au mutat pe pământ.
Și se dau îngeri din Etern,
Îi întâlnim la fiecare pas.
Ei ne fac viața un infern
În orice zi, în orice ceas!
poezie de Alina-Georgiana Drosu (12 august 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș vrea să fiu numai rază și zi, să mă înalț în ritmuri sonore spre culmi de splendoare și adâncimile de întuneric să nu mă poarte pe aripile unei muzici sumbre. Nu știu dacă lumina se ridică în mine sau eu mă avânt în lumină; nu știu dacă sunt lumină sau devin lumină.
Emil Cioran în Cartea amăgirilor
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Caiete 1957-1972" de Emil Cioran este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la Avânt
În floare vreau amprentele iubirii
Insectelor ce-și duc la stup recolta,
Vreau urma sângeroasă-a amintirii
Ce-a dăruit-o lutului revolta.
Vreau dorul tescuit din har în luptă
Vreau aripa ce mai schițează zbor
Chiar dac-a fost de vânt ori luptă ruptă,
Dar tot s-avântă către viitor.
poezie celebră de Mihai Beniuc din Lupta cu îngerul
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când nu te mai poți gândi la nimic, pricepi prea bine prezentul absolut al idioților, ca și senzațiile de vid ce apropie uneori mistica de imbecilitate, cu diferența că în nesfârșitul gol al misticilor se agită o tendință secretă de înălțare, pâlpâie stingher un avânt vertical, pe când vidul orizontal al idioților este o întindere ștearsă pe care lunecă surd teroarea.
Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum faptul de a procrea presupune o rărăcire monstruoasă, e sigur că dacă am deveni înțelepți, adică indiferenți față de soarta speciei, am păstra din ea doar câteva eșantioane, la fel cum se conservă specimene de animale pe cale de dispariție. Să punem stavilă cărnii, să încercăm să-i frângem fiorosul avânt. Asistăm la o adevărată molimă de viață, la o inflație de chipuri. Unde și cum să mai rămâi singur cu Dumnezeu?
Emil Cioran în Demiurgul cel rău
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Măiestrie pe ie
Coboară iar în mine
Scrânciob al copilăriei,
Cu brațul de jos
Urc spre înălțime și avânt.
Văd chipul mamei surâzând
Și florile din câmpie
Așternute cu măiestrie pe ie,
Urcușul este o-ncântare.
Sunt mai aproape de soare,
De ciocârlia doinitoare,
Cobor ușor cu ciocârlia
Și mă cuprinde nostalgia.
În părul mamei și-al surorii
S-a așternut argintul înserării.
poezie de Constantin Iordache din Buchet de ghiocei pentru femei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Ghid de intoxicatii acute la copil" de Constantin Iordache este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Frumoasă, sfântă poezie
Frumoasă, sfântă poezie,
Ce-ai fost unicu-mi Dumnezeu
Pe dulcea ta zădărnicie
Cât preț a pus sufletul meu.
Cât îmi părea că sunt de mare
Că idol eu mi te-am ales,
Cu ce avânt și adorare
Prinos adusu-ți-am ades.
Adânca mea cucernicie
De mitul tău când s-a legat,
Pe dulcea ta zădărnicie,
Sufletu-mi jertfă ți l-a dat.
poezie celebră de Veronica Micle din Convorbiri literare (1886)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am dorit și am visat, am luptat și am îndurat, am fost bârfit și am fost lovit, fiindcă am vrut să pun în mâinile tale vânjoase, cea mai bună armă; în sufletul tău cinstit, cea mai înflăcărată credință; în inima ta curată, cel mai viforos avânt; pe corpul tău trudit, cea mai simplă dar nepătată haină; în credința ta nelimitată în destinele neamului, cele mai înflăcărate aripi; în privirea ta scrutătoare și caldă, cea mai vie dintre icoane: Patria.
citat celebru din Ion Antonescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luna neagra...
In causul palmei tale, inima mea se sfarma,
Picurand sfasietor lacrimi moi de roua...
Cu fiecare clipa, inspir umbra ta adanca si cruda...
Sunt precum smoala in mainile tale
Usor, tandretea ta ma invaluie...
E rece mormantul tau, acolo, sus, in stele..
Ma avant cu aripile scaldate in lumina,
Prabusindu-ma tacut in tristetea abisului tau...
Caci nastem mereu... doar haos...
din iubire....
poezie de Roxana Breazu
Adăugat de Ana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!