Epigrame despre arde, pagina 3

Când arde luminos, întruna,
A sufletului tău văpaie,
Să nu te miri că fug de tine
Atâţia omuleţi de paie!

Cât ar arde un chibrit
Dorul meu a asfinţit
Şi rămân la toate rece;
Ce e sex, ca sexul trece.

epigramă de Ion Diviza din Trei decenii de epigramă (1999)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şade moşul şi înjură,
Buza-l arde, dar nu bea,
De când n-are dinţi în gură,
Nu mai trage la măsea.

Toată ziua arde gazul,
Haraşo economie,
Apoi vântură picazul,
Că muncea de când se ştie...

Se-aude răcnetul muierii
Aproape de nestăvilit:
Să vină iute pompierii
Că-mi arde tare de iubit.

Ca într-un aberant decor,
Azi, în criză ţara arde,
Unii se piaptănă de zor,
Iar alţii fură... miliarde!

În hală e un măcelar
Ce arde straşnic la cântar,
Dar ce să-i faci cu susnumitul,
Când are... osul şi cuţitul?!

Când m-oi preface-n flori de tei
Şi de-al meu nume vă mai arde
Să nu îl puneţi la alei...
Că sunt atâtea bulevarde!

De mă exprim pe româneşte,
Pricep şi cei cu minţi retarde:
Nevasta, zilnic, te-ncălzeşte,
Amanta, permanent, te... arde!

Crainicul prezintă ferm şi cu temei
Un concert frenetic, ce pe toţi îi arde
Cântă plin de viaţă, corul de femei
Acompaniat de un cvartet de coarde.

<< < Pagina 3 >

arde