Toate rezultatele despre arde, pagina 3
Simțirea constă în a fi mișcat și afectat, precum am spus, întrucât ea pare a fi o alterare... Prin urmare, este evident că sensibilitatea nu este o realitate în act, ci una doar în potență, iar din acest motiv ea nu produce senzația, tot așa cum nici obiectul care poate arde nu se aprinde de la sine fără combustibil; altminteri el ar arde singur și nu ar mai avea nevoie de un foc care să fie în act.
Aristotel în Despre suflet, II, 5
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba greacă. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Gr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.La meciul Steaua cu Gaz-Metan
Dacă Steaua "arde" Gazul
Strălucirea ei dispare.
Dacă Steaua "arde" Gazul
Ea va străluci mai tare.
epigramă de Dumitru Delcă (25 martie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arde mocnit
cărțile zburau ca niște păsări
luate de un vânt al nimănui
funingine cădeau cuvintele din cer
căutând să se-așeze numai
pe flori de ochiul-boului
s-acopere privirea pământului
cu ochelarii orbilor
în jurul focului imens
ei alergau ca prinși de nebunie
și nu vedeau că sus nu mai e cer
jos nu mai e pământ
doar o negură
în care arde mocnit
ultima carte
poezie de Viorel Ploeșteanu din Elegiile întoarcerii (8 septembrie 2016)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezie de foc
fericirea inimii este poezie de foc
arde în flăcări regrete și decepții
stoarce din soare dramul de noroc
transpune în slove frumoase percepții.
emoție născută din cântec și joc
împletită cu raze cu mândre concepții
fericirea inimii este poezie de foc
arde în flăcări regrete și decepții.
culoare desprinsă din curcubeu baroc
îmbracă sufletul în frigul nopții
în grădina vieții mă simt un boboc
care înflorește între echinocții.
fericirea inimii este poezie de foc
arde în flăcări regrete și decepții.
rondel de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În țărâna care-l arde
Mergând să-și caute dreptatea
A plecat omul pe jos.
Șubredă-i e sănătatea,
Pielea-i spânzură pe os.
În țărâna care-l arde,
Omul calcă-ncetișor.
Se clatină iar și cade,
Strigând după ajutor.
De murit, nu vrea să moară.
Are acasă cinci copii.
Ce vor crede ei diseară,
Când tata n-o mai veni?
De sus, soarele îl arde.
Jos, colbul de praf îl frige.
Se ridică și iar cade,
Nu mai poate nici să strige.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (martie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.Când risipește bărbatul, arde casa pe jumătate; când risipește femeia, arde toată casa.
proverbe românești
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Intermezzo
timpul se relaxează cu ritmuri de jazz
inima mea arde ca miezul de lavă
se prefac în scrum tristețe necaz
sub piele dansează lumina suavă.
sunt floare campestră cu rouă pe obraz
gândurile mele se înalță-n slavă
timpul se relaxează cu ritmuri de jazz
inima mea arde ca miezul de lavă.
se scurg printre gene lacrimi de topaz
mă îngenunchiază bătrânețea gravă
sunt pentru arhangheli un atipic caz
cu toată străduința să fiu de ispravă.
timpul se relaxează cu ritmuri de jazz
inima mea arde ca miezul de lavă.
hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
CELOR CARE SUNT BOGAȚI DE ZAIAFETURI LE TOT ARDE
Celor care sunt bogați de zaiafeturi le tot arde,
În conturile lor oculte zac"albastre "miliarde,
În timp ce omul cel de rând, onestul truditor
Își invocă bunăstarea fluturând placarde.
rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pălăria de mătase
Geanta o găină despicată,
Panglici și dantele, o poiată,
Hana e-n extaz, atlaz,
Degetele se termină cu unghii sidefate,
Ele vor arde, vor arde,
Ochi adânci, pacifici, nici-nici,
i-au desfăcut trupul în patru,
câinele ei spuse latru?
Florile ei se deschid ca lalelele,
Plâng în lume ulcelele, mărgelele,
Ah, Weltschmerz-ul nu ne mai lasă,
Asta-nțeleg și eu a fi mireasă.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Foc
Un foc de aș fi... doar langa tine aș arde,
Și cenușa mea in cele patru vânturi ar zbura.
Ca foc... pot toată lumea vede...
Și flacăra... mi-o pot a alina.
Sunt foc... pătrund schăntei aprinse
In sufletul pe care îl iubesc.
În nopțile senine și deschise
Doar eu voi arde până te zăresc.
Nu vrei sa fiu eu focul vieții tale
Să ardem la nesfârșit numai noi doi.
Să nu ne stângă marile puhoaie
Să fim puternici chiar și peste ploi.
De nu pot arde... inima îmi tace
Și clipele frumoase se topesc.
Un foc de sunt vă rog să îmi dați pace
Să ard... pe acest pământ căt mai trăiesc.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!