apt

Unui grobian

Necioplit şi fără de umor,
Apt e doar scandaluri să producă:
Unii spun că este din topor,
Alţii- mai degrabă din măciucă!

epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Necesara maturitate

(Premierului desemnat)

Pe sticlă şi-n reviste, omul pare
Bărbat frumos şi demn, de ce să mint
Şi cred că va fi apt de guvernare
Când o să-i iasă primul fir de-argint...

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crez pomelnic

Domnule Eminescu

sunt un epigon

al

Melancoliei Dvs.

Nu sunt demn

nici

de

suferinţa strămoşilor

Nu sunt apt

nici

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Hiperbole blitz (2005)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dintr-o privire poţi remarca dacă un om e cuprins de fericire, poţi afla dacă e apt de iubire şi dacă e îmbrăcat în a înţelepciunii strălucire pentru că moralitatea superioară prezintă o frumuseţe transcendentală şi atemporală.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niles: Dragi ascultatori, sunt dr. Niles Crane. Voi modera azi emisiunea fratelui meu, dr. Frasier Crane, care e bolnav. Deşi mă consider întru totul apt să-i ţin locul, vă avertizez că Frasier e adeptul lui Freud, în timp ce eu sunt adeptul lui Jung. Aşa că, astăzi, nu vom mai da vina pe mama!

replică din filmul serial Frasier
Adăugat de Eliza Ghitulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un mod sigur de a te înstrăina de tine însuţi, sfârşind prin a pierde definitiv simţul nobil al bucuriei şi ordinea subtilă a lumii, este a alerga bezmetic în căutarea acelui om responsabil de fericirea ta. Cine nu găseşte bucuria de a trăi în palpitul propriei vieţi, pierzând puterea de a admira, cu genuină candoare, magia zilnică a frumosului, nu e apt de fericire! Dincolo de perplexităţile unei zile obişnuite stăruie neclintit, nemilitant, nezgomotos, raiul!

citat din Cosmin Neidoni
Adăugat de cnn
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exerciţiul morţii

În timpul dramei, toate sunt mai clare,
Îmi creşte valul lumii împotrivă,
E-o vizibilitate negativă,
Ce în străfundul ochilor mă doare.

Acum e apt să vadă fiecare
Ce fel de simţăminte mai cultivă
Sărmane, două inimi, în derivă,
Să aibă bârfa lumii de mâncare.

Dacă aş şti să cânt, aş lua un flaut
Şi-aş trece-n el, cu tot, cu nervi şi sânge,
Aş implora, aş protesta, aş plânge,
Dar nu mai am puterea să te caut.

Şi exerciţiul morţii, ce mă-nfruntă,
E pentru tine darul meu de nuntă.

sonet de Adrian Păunescu din Liber să sufăr (2003)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-adevăr nicăieri nu vei putea găsi o putere de înţelegere mai rapidă, o minte mai deschisă, un spirit mai ager, însoţit de mlădierile purtării, aşa cum o afli la cel din urmă rumun. Acest popor ridicat prin instrucţie ar fi apt să se găsească în fruntea culturii spirituale a Umanităţii. Şi ca o completare, limba sa este atât de bogată şi armonioasă, că s-ar potrivi celui mai cult popor de pe Pamânt. Rumania nu este buricul Pământului, ci Axa Universului.

citat din Alfred Hofmann
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hotărât

să beau ţuica şi să plec
după căpri
oare
nu sunt prea ameţit (?!)
una e cu sânii la vedere
două
sau mai multe căprioare mi-au tăiat
drumul făcut târâş
cum face ori
ce combatant apt pentru ser
viciu militar cu ordine interioare
la exterior se vede că sunt beat
vinul limpezeşte ultima sclipire
de luciditate c
am cât o fărâmă
înec cu bere bere bere
o fi a unsprezecea poruncă
să interzică femeii să ne lipsească
de băutură şi de căpri
oare nu cer prea mult (?!)

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ele rămân tot amintiri

Noaptea plânge pe drumul fără sfârşit
cu parcursul schimbat,
timpul îmi albeşte la tâmple uitarea
chiar dacă sentimente-mi răscolesc trecutul,
ele rămân tot amintiri.

Tot ce s-a întâmplat are un ecou
pe care nu-l aude nimeni străin
şi de ce să-l audă?
Când se simte cum pulsează sângele,
inima se încarcă cu energiile dragostei
pe care nu le pot capta,
nu întotdeauna sunt apt de absorţie
am şi clipe opace.

Când o să fiu un altul virtual
transpus undeva,
să mă urmezi cu seninătate.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!