amalgam

Autoportret

Cam micuţă, cam negruţă
Cu ochii lipiti de frunza
Doua pete maronii
Cu sclipiri de stele vii

O paleta de culori
Puse-n versuri dulci in zori
Amalgam din ganduri zeci
Prin umbritele poteci

Vin din rasarit de soare
Si merg spre apus in zare
Iubesc tot ce-mi este dat
Pastrez sufletul curat

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ar fi să-i punem să plătească pe toţi cei care au condus şi sărăcit ţara în cei 27 de ani atunci va trebui să plătim toţi pentru că toate s-au întâmplat sub nasul nostru, cu vrerea noastră, din ticăloşia lor şi din nepăsarea noastră. Defapt nu există "noi" sau "ei" coexistă un amalgam ciudat care în unele momente ale epocii a tins către o ideologie sau alta...

paradox aforistic de Florin Mihalcea (28 august 2017)
Adăugat de florinmihalcea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e ceva

Mi-e ceva între sete şi dor,
Simt c-aş vrea să trăiesc şi să mor,
Mi-e ceva între foame şi frig,
Să şoptesc îmi doresc şi să strig.

Amalgam de trăiri am în gând,
Mă trezesc ba râzând, ba plângând,
Mi-e ceva între tine şi tot;
Sunt chiar eu. Pot să spun: Nu mai pot!

poezie de Marius Robu (26 aprilie 2021)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunătatea este un atribut sufletesc cultivat şi ales voit dintr-un sumar de trăiri exprimate în decursul timpului. Sporadic, oamenii o împărtăşesc, căutând pacea resimţită într-o oază de echilibru interior. Avem nevoie de glasul binelui, prin acelaşi amalgam nesfârsit de ispite. În definitiv, este singura cale de a primi harul Lui Dumnezeu cu sufletul curat.

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răscoliri de cuvinte

Ceva din adâncurile mele
se recompune
în şoapte nerostite
în poezii nescrise.
E frumos să simţi
acele vibraţii unice
în viaţa cuvintelor tale,
căci, noi suntem doar
răscoliri de cuvinte,
un amalgam compus
din fantasmă şi real,
din genă părintească
şi ceva din cele
sfinte rătăcite-ntre
ploi de gânduri,
între: a fost şi va fi

poezie de Mirela Minuţa Alexa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sper să nu-ţi fie dor. Când trece, trece pentru totdeauna şi nu-şi mai pierde clipa, timpul în regret. Te-am iubit sincer. Nu pentru lumina aşezată frumos în candele pictate, ci mai curând pentru întuneric şi păcate. Asta-i tot ce-am putut. Puţin lucru acesta într-un amalgam de tentaţii şi bogăţie. Şi-am plecat numai cu regretul că nu ţi-a fost de ajuns...

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jumătate de seară

E4, e5 pioni şi
pioni şi cai
şi câte o aţă dentară,
în loc de pai
în palma ta formală
alai cu plai de ceară
şi cuceriri în miez de seară.

Undeva în buncărele imaginaţiei,
Dacia plânge
răsfrântă într-însa,
cu urme de pastile şi sânge,
un amalgam de constelaţii
ce se frânge-
aluat de malformaţii.

Coclauri, lampă şi ninsoare,
poezii bacoviene,
o unică soartă
răsucită în blesteme,

[...] Citeşte tot

poezie de Antonio Mihai Vanţ
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul curgea molcom în pofida şoaptelor nerostite. Mă priveai şi simţeam cum zâmbetul tău muşca cu sete dintr-o dorinţă veche. Sufletul imi era aruncat in temniţa dorinţelor interzise. Negreşit, tu cunoşteai drumul spre o inimă straină de raţiuni ipocrite, într-un amalgam de gânduri târzii. Câteodată, o furie stranie cuprinde veşmintele iubirii. Ştiu, trebuie să plec. Totuşi, in lumina proaspătă şi rece a zorilor, tu păşeşti mândru în inima mea...

Andreea Palasescu (20 ianuarie 2016)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întru

Ochii nu sunt îndeajuns să treacă
întunericul,
mama m-a născut cu ecoul morţilor
uitat în mine,
fără să-mi spună
că ei
se adaugă la tot ceea ce sunt
şi acest infern în care cresc de-a valma
vagi închipuiri
e doar jocul unui gând
întru noapte şi lumină.
Oare sufletul,
amalgam de idei
şi reacţii de sentimente îşi termină existenţa
sau o să urce la cer?
Dar... care cer?
Mută i-a rămas memoria.

poezie de Agafia Drăgan (martie 2019)
Adăugat de Agafia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întru

Ochii nu sunt îndeajuns să treacă
întunericul,
mama m-a născut cu ecoul morţilor
uitat în mine,
fără să-mi spună
că ei
se adaugă la tot ceea ce sunt
şi acest infern în care cresc de-a valma
vagi închipuiri
e doar jocul unui gând
întru noapte şi lumină.
Oare sufletul,
amalgam de idei
şi reacţii de sentimente îşi termină existenţa
sau o să urce la cer?
Dar... care cer?
Mută i-a rămas memoria.

poezie de Eugenia Drăgan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!