am inteles

Stela: Aha... Şi pentru că tot e vorba despre acea misterioasă domnişoară, vrei să-mi spui cine ar putea fi norocoasa?
Lucian: Sincer, prefer să nu spun nimic.
Stela: Preferi să nu... Păi, dacă mă gândesc bine, nici nu-i nevoie să spui, frumosule... Să fie oare colega noastră, domnişoara consilier?!
Lucian: Hmm...
Stela: Bine. Am înţeles. Te poţi retrage. Vin şi eu imediat. Văd că n-avem ce face aici şi chiar mă bucur. Frumosule, ai grijă cu ea! Şi îţi doresc mult succes!
Lucian: Să am grijă? Şi succes? Chiar crezi că ar fi necesar?
Stela: Fiind vorba despre Lia, categoric, da! Fii cu băgare de seamă!
Lucian: Bine, doctore. Mersi. Am înţeles.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mişu: Alo? Da doamnă? Un anunţ pentru mica publicitate? Vă ascult... (Scrie.) Vreţi să faceţi schimb de locuinţă? Poftim? Un schimb de instrumente muzicale?... Schimbaţi un violoncel? (Uluit.) Nu înţeleg?... Aha! Până acum aţi cântat cu soţul dumneavoastră la acelaşi instrument... Muzică de cameră... Acum aţi divorţat... Aţi devenit amândoi solişti!... E clar... (Citeşte.) Schimb una bucată violoncel contra două viori... Poftim? Contra trei viori?... Am înţeles... Cântă şi copilul! (Trânteşte telefonul.)
Nina: Linişteşte-te, iubitule!...
Mişu: Trei viori pentru un singur violoncel... Incredibil... Ce ecuaţii stupide guvernează muzica destinelor!

replici din piesa de teatru Bun de tipar, scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poporan: Numele ar trebui să reflecte identitatea...
Nerva: Nu întotdeauna! Ziariştii îşi aleg numele, în funcţie de tonul articolelor...
Poporan: Bine! La noi va lucra sub pseudonimul Grivei!
Nerva: Excelenţă! Nu vă supăraţi! Sună provincial şi oriental, pentru un câine de senator!
Poporan: Mie îmi place! E chiar frumos, pentru un nume conspirativ...
Nerva: Oaspeţii străini vor avea dificultăţi de pronunţie...
Poporan: Ce vrei să spui?
Nerva: Nemţii îl vor striga Grivai!
Poporan: Străinii nu mă interesează! (Solemn). Grivei este un simbol naţional! Grivei este marcă înregistrată! Grivei reprezintă arhetipul câinelui daco-roman!
Nerva: Am înţeles, excelenţă! Grivei să fie!

replici din piesa de teatru Partidul Naţional al lui Tata (Fantezie balcanică), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Merry: M-ai cucerit imediat... (Lacrimogen). Atunci, pe covorul acela roşu, excitant şi detestabil, am înţeles că tu ai stofă de erou...
Poporan: Revoluţia a fost un act de mare curaj...
Merry (solemn): A fost un gest temerar! (Lacrimogenă) Ţii minte, Popy, cât de tare se ascuţise lupta de clasă? Tirania pândea din umbră! Dar noi doi am fost de neoprit! Am făcut dragoste, pe covorul cel mare al partidului... În jurul nostru alergau bezmeticii, soldaţii şi teroriştii...
Poporan: Scumpa mea! Aşa se scrie istoria...
Merry (îl sărută, printre gratii): Iubitule...
Poporan (învins): Te iubesc, Merry! Ador sânii tăi social decoltaţi. Tu eşti cea mai minunată personificare a reformei! (Autoritar). Dar lasă-mă să-mi termin discursul!

replici din piesa de teatru Partidul Naţional al lui Tata (Fantezie balcanică), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupoi (studiindu-l atent pe Poet): Avem lecţie de anatomie politică, Vulpescule! Vezi? Aşa arată un duşman al poporului, în carne şi oase... La prima vedere pare un cetăţean onorabil... Barbă albă, ochi blânzi şi umezi... Un bătrânel oarecare, nu-i aşa?... 74 de ani... Dar sub masca aceasta înşelătoare de pensionar paşnic se ascunde monstrul social... Şarpele politic!
Vulpescu: Pare un om obişnuit...
Lupoi: E doar o aparenţă, Vulpescule! De necrezut, dar acest omuleţ obişnuit se opinteşte de cinci ani să răstoarne puterea populară... Vrea să înlăture cea mai umană democraţie: dictatura proletariatului... (Pauză). Dar acum a încurcat-o! (Tare). Vulpescule! Să scrii tot ce va rosti acest chiabur intelectual... Să rămână mărturie pentru istorie...
Vulpescu: Am înţeles, să trăiţi!

replici din piesa de teatru Rugul aprins, scenariu de Valeriu Butulescu (2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupoi (ridică receptorul, după care ia poziţia de drepţi): Să trăiţi, tovarăşe colonel! (Pauză). Da, da... Treaba avansează... Am găsit câteva puncte de vedere! Am găsit chiar şi vinovatul! Nu! Cum să fie suspect? Noi nu ne pierdem timpul cu suspecţi, tovarăşe colonel! (Pauză). Am găsit criminalul! Nu există dubii! Am recuperat şi arma crimei... Ce fel de armă? (Triumfal). Un stilou, tovarăşe colonel... (Pauză). El e autorul! A recunoscut verbal. Acum se pregăteşte să-şi declare vinovăţia în scris... Da, desigur! Va declara de bună voie... E foarte binevoitor... (Pauză). Există şi martori oculari... Da, da! Am trimis duba după ei... Să venim la dumneavoastră? Am înţeles, să trăiţi! (Agitat, către Vulpescu). Vulpescule, ia-ţi hârtiile şi fuga marş la conducere! (Către Ciucă şi Măciucă). Ciucă! Măciucă! La treabă! Ajutaţi-l pe cetăţeanul Mistică să dea urgent o declaraţie!

replică din piesa de teatru Rugul aprins, scenariu de Valeriu Butulescu (2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vulpescu (citeşte):... prin poezie... şi rugăciune... subminează puterea de stat... se întâlnesc în casa lui Mironescu...
Lupoi (luminat): Mironescu ai spus?
Vulpescu: Exact...
Lupoi: Cunosc cazul! Nu-i aşa că pe informator îl cheamă Îngerul Negru?
Vulpescu (uimit): Aveţi dreptate...
Lupoi (panicat): Acum ştiu povestea! E foarte încurcată. Colonelul Adam vrea amănunte! (Tare). Du-te la mănăstire, Vulpescule!
Vulpescu: Eu la mănăstire? Doamne fereşte! Ştiţi bine că sunt ateu!
Lupoi: E un ordin! Nu trebuie să te închini, prostule! N-ai tu treabă cu slujba de pomenire! Te duci acolo şi cauţi o limbă dezlegată. Dacă nu vorbeşte, ia-l diplomatic! Dă-i două palme şi arată-i noua Constituţie! (Apăsat). Trebuie să-l găseşti urgent pe cetăţeanul Mistică! Să-l inviţi imediat la noi la sediu, să dea o declaraţie... Dacă refuză invitaţia, îi pui cătuşele!
Vulpescu: Am înţeles!

replici din piesa de teatru Rugul aprins, scenariu de Valeriu Butulescu (2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupoi (ridică receptorul): Alo, da... (Ia poziţia de drepţi). Să trăţi tovarăşul colonel! Sigur că da! (Satisfăcut). Avem declaraţia! A recunoscut... În scris, tovarăşe colonel... Şi a semnat. A pus şi data...(Pauză). Cum arată Poetul?... Mizerabil, ca orice trădător! E pe-o mână cu îngerii... Imaginaţi-vă! Ne-a cerut un preot... (Pauză). I-am spus că nu avem... Deşi e plin de popi la subsol! În schimb, îi putem oferi, ieftin, un avocat bun... (Râde vulgar). Dacă-i dăm un avocat bun, nici popă nu-i mai trebuie... Da, da... Singurul mod de a-l ţine în viaţă este arestul preventiv. Aici, la noi, beneficiază de tot confortul... E protejat de lege... (Pauză). Poftim? Să venim iar la dumneavoastă? Mai sus? (Mirat.) La tovarăşul general!? (Oftează). Am înţeles, să trăiţi... (Pune receptorul în furcă, foarte afectat). Sublocotenent Vulpescu! Ia-ţi hârtiile şi la drum... Ne aşteaptă conducerea...

replică din piesa de teatru Rugul aprins, scenariu de Valeriu Butulescu (2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Erai destul de drăguţă când erai mică, ba chiar frumuşică.
Lia: Da, am fost un copil simpatic şi foarte cuminte. Sincer, Luci, nu-mi convine chestia asta, anume faptul că ai umblat prin lucrurile mele fără să mă fi întrebat pe mine dacă-ţi permit sau nu, dar am să trec cu vederea de data asta şi te iert.
Lucian: Norocul meu că eşti indulgentă.
Lia: Îţi acord prezumţia de nevinovăţie, dat fiind că e pentru prima oară, nu că aş fi eu indulgentă. Dar să nu se repete! Să nu devii recidivist!
Lucian: Am înţeles! Şi ce zici de nişte poze împreună, pentru acelaşi album, al tău, poate câteva şi pentru al meu?! Nici eu n-am foarte multe fotografii cu tine în albumul meu, aşa că trebuie să corectăm această greşeală.
Lia: Se poate să ne fotografiem împreună?!
Lucian: Sigur, reglăm aparatul, îl fixăm pe o stâncă şi... Încercăm?!
Lia: Bine. Putem încerca.
Lucian: Stai acolo, să văd cum fixez aparatul.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sarah Pierce: Cred că înţeleg sentimentele pe care vi le trezeşte această carte. Eu însămi am avut probleme cu ea. Când am citit-o în facultate, Madame Bovary mi s-a părut lipsită de raţiune. Se căsătoreşte cu bărbatul nepotrivit, comite greşeală după greşeală; dar, recitind-o acum, m-am îndrăgostit de ea. Ea este prinsă la mijloc! Trebuie să aleagă: fie acceptă să ducă o existenţă mizeră, fie se luptă cu aceasta. Şi alege să lupte.
Mary Ann (ironic): Şi ce luptă! Se culcă cu primul bărbat care îi acordă atenţie.
Sarah Pierce: În final eşuează, dar este ceva eroic şi frumos în revolta ei. Profesorii mei m-ar condamna pentru simplu fapt că gândesc astfel, dar, în felul ei bizar, Emma Bovary este o feministă.
Mary Ann: Foarte frumos! De când a-ţi înşela soţul te face o feministă?
Sarah Pierce: Nu, nu, nu este vorba despre faptul că înşeală. Este setea. Setea pentru o scăpare şi refuzul unei vieţi nefericite.
Mary Ann: Poate nu am înţeles eu cartea!

replici din Mici copii, scenariu de Tom Perrotta
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!