Poezii despre alte religii, pagina 3
A ascuți a aspira a te aventura
dacă mă iei de la aero
port voi fi al tău pe vecie
voi linge lumina lisă din față
dacă mă uiți voi lua
alte tremurări alte trenuri fantastice
voi urca în mașini (?!)
dacă pui farul din atlantida
pe mine mă pierzi pe moment
mă recâștigi în sezonul
în care artiștii fac tone
de mușchi la creioanele
ascuțite-ntre sâni carismatici
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrimile tale
Din plâns pustiu și din dureri ți se desprind
Fermecătoare visuri,
Cu cari încerci să umpli golul lumii tale...
Cu mintea mea-nțelegătoare văd
Căci lacrimile tale,
Fecioară, nu-s ca alte lacrimi -
Sunt picuri
Din - apa morților:
Din apele acelea care apar ca din nimic
Pe șesuri,
Vrăjind în mijlocul pustiului
Minunea unei alte lumi...
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Religiați religii... oase
E un cult, de-un timp, în talismane,
Fetișuri, mult paranormal
Și-i tot mai mult plâns de icoane,
Iar cler, e-o firmă... Imoral!
Minciuna spusă, o zi în urmă,
Interpretată-i "hors context",
Iar tot poporul e o turmă,
Păscând pământul gol... Grotesc!
Se crede mult că-ți atingi scop
Te tăvălind să pupi pe moaște,
Iar calendaru-i horo(r)scop
Și-ți spune el... Crăciun sau Paște!?
Din școli, sunt azi mai serioase
Doar cea vieții, de șofer;
Căci ele îți spun cum să "rozi" oase,
Sau să conduci... făr' caracter?!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 mai 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Animalul lemnos
Plimbam acea casă bătrânească de funia fântânii
uneori ne opream
să mai pască din hainele atârnate de gânduri
puneam funia în alte mâini
și fluieram din alte buze
o mângâiam pe scânduri
până torcea asemeni unui animal lemnos
și mă înveleam cu acoperișul ei
până adormeam unul în altul
tot mai sus
tot mai jos...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Către fântânar
Nu săpa prea adânc, îți zic,
nu săpa prea adânc, nu săpa
că o să dai de cer
că o să dai de cer
de alt cer, de alte stele, îți zic
de alt cer, de alte stele
și acolo între ele
de alt pământ, de alt pământ.
poezie celebră de Nichita Stănescu din Opere impersonale
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spre alte galaxii
De cand ai plecat de pe Planeta mea albastra
Spre alte galaxii, ce-ti straluceau feeric
Distanta dintre sufletele noastre, o socot
Nu-n ani lumina, ci-n ani de intuneric
Si-mi pare ca-nzecit m-apasa cerul
Desi, eram stanca sub furtunile de vara
Nedezlegat e si acum misterul
Ai fost iubirea mea, ai fost dulce povara...
poezie de Alex Dospian
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Multivers
Într-una dintre lumile în care trăiesc, te iubesc,
În alta, dintr-un univers separat, te-am uitat,
În una din trecut, nici nu te-am cunoscut,
În toate celelalte, mă raportez la alte
Și alte iubiri, amăgiri, amintiri...
Fiecare poezie e un multivers
Din care multe versuri s-au tăiat și s-au șters.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alte sfere
dacă-i o singură naștere
multiplicarea morții este o iluzie
s-ar putea ca nici măcar
să nu existe
azi aici, mâine în spații înalte și mai înalte
răsfrângeri cioburi puzderie colorate, din noi
căutând alte sfere poate nu chiar așa de aspre
ca aceasta
rostogoliri eliptice... dar dacă nu-i
numai o naștere?!
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pisicile vor ști
Va cădea iarăși ploaia
pe știutele, iubitele noastre trotuare,
ploaie blândă
ca o respirație sau ca niște pași ușori.
Iarăși briza și zorii
vor înflori odihnitor
sub pașii tăi
care revin.
Pe pervaz, printre flori,
pisicile vor ști asta.
Vor fi alte zile.
Vor fi alte voci.
Vei zâmbi singur.
Pisicile vor ști asta.
Vei auzi cuvintele altor vremuri,
cuvinte obosite și pustii,
asemeni unor costume de demult,
de la festivaluri intrate-n amintire.
[...] Citește tot
poezie de Cesare Pavese, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimul la revedere
Azi s-a închis o poartă veche,
A scârțâit încet, plăcut,
Spre casa inimii pereche,
N-am cerut eu, soarta a vrut.
Ne-am despărțit ultima oară,
Curgea o lacrimă-n tăcere,
Nu aveam inima ușoară,
Dar știu că dragostea nu piere.
Azi am pus capăt suferinței,
Un pic forțat am acceptat,
Dar mă supun umil credinței,
Că sufletu-i nu m-a uitat
Și mă așteaptă-n alte sfere,
Altundeva, în alte lumi,
Unde iubiri nu-s efemere
Și stelele din cer aduni.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!