albina

Cu dreptul

- Te-aş respira ca pe o moleculă
De elixir să mi se umfle pieptul,
Să-mi primenesc celulă cu celulă,
Aşa încep o nouă zi cu dreptul

Şi pot s-alerg prin fantezii bizare
Ori să mă-ntrec în nebunii cu tine,
La sân dulceaţa de cireşe-amare
S-o gust pictând în rime sibiline.

Te-aş consuma ca pe o lună plină
Ca un balaur nesătul, feroce,
Sau te-aş lăsa să-mi fii o zi albină,
Când dulce şi suavă, când atroce.

- Eşti darnic în oferte azi... De unde
Bunăvoinţa asta? Nu-mi dă pace
Un sfredel de-ntrebare. Hai, răspunde,
Lumina ce-mi pătrunde-n carapace

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Grigoraş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Părinte, urlă primarul, dacă nu ne ţii ceva, să fiu al dracului dacă nu-ţi închid biserica! Declar molimă şi epidemie locală, îţi închid biserica şi te las şomer, te trimit la muncile agricole! Preotul bău încă un pahar de vin până la fund, apoi pe-al doilea şi se îmbată şi el.
— Ce să cânt, comandante? Întrebă, ridicâdu-se şi luând o poziţie corespunzătoare, de solist aflat pe scenă, în faţa publicului, cu pieptul bombat.
— Repertoriul dinainte stabilit, comandă primarul, începe cu o "Magdalenă". Îţi dau prima strofă: "Magdaleno, de ce minţi, Că albina n-are dinţi. N-are dinţi, n-are măsele, Ca să te muşte cu ele. Cât am fost eu militar Te-ai servit particular La, la, la, la, la,...
— Să închidem mai întâi ferestrele, propuse preotul, că mă aud enoriaşii.
Primarul se ridică brusc, răsturnând scaunul şi vărsând un pahar cu vin.
— Îi bag în paştele mă-sii de enoriaşi! Îi arestez pe toţi! După care se repezi la fereastră şi urlă, ieşit din minţi:
— Mă, enoriaşilor! Tu-vă pastele şi evanghelia mamelor şi taţilor voştri! La muncă, ortodocşilor!

Ion Băieşu în romanul Balanţa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!