agonie si extaz

Încă se mai poate

Sunt în extaz şi agonie
şi văd că există dragoste în lume,
dar există şi un dor nebun
despre care vreau să scriu acum.
Nu vreau să fie nici o lacrimă amară,
că vreau iubirea-n suflet să apară,
să ne poarte pe aripi nevăzute,
pe culmi de munte ce sunt plăcute,
să nu avem ochii-nlăcrimaţi,
de gelozii, despărţiri şi să nu fie oamenii supăraţi,
că aşa nu poţi merge mai departe
şi trebuie să fii convis că încă se mai poate.
Trebuie să ai din nou putere,
să treci prin timpul infinit şi prin durere,
s-ajungem la tărâmul fermecat,
unde tot cei rău poate fi sfărmat
şi-n ochii tăi mii de stele s-adunau
sub clar de lună vorbe dulci ei îşi spuneau.

poezie de Eugenia Calancea (26 februarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Extaz sonor

trăiesc melancolii muzicale sonore
senzaţii de ameţitoare înălţime
dorinţe ardente să cuprind aurore
în muzica sufletului să se imprime.

îmbrăţişez viaţa cu dragoste mare
timpul se concentrează în expresii
şi cred că fiecare zi e sărbătoare
triumf şi desfătare, frumoase impresii.

cu viziune de extaz ajung la stele
supremul câştig pentru destinul meu
lumină de visare pentru cugetările mele
aspiraţii de-mplinire să resimt mereu.

izvorul fericirii curge pe sub piele
inima mea cântă-ntr-un fel de Ateneu.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Extaz

Ard.
Suflă, suflă-mi şi tu puţin suflet,
Că al meu, iată-l, se mistuie deasupra mea,
Pregătind aureole
Pentru frunţi mai pure, din viitor.

Semeni cu o frescă bizantină,
Stilizată de două ori
(A doua oară stilizată special pentru mine,
Am pus meşterii la lucru),
Pentru că ai cercuri în loc de ochi,
Cercuri în loc de sprâncene şi de pe acum
Simt răcoarea întunericului din ochii tăi,
Iar asta îmi face bine,
Când ard eu industrial, flacără mare
La intrarea în extaz.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Linia din palmă

la vita e bella, e un film remarcabil, o poveste de viaţă
dar viaţa este chintesenţa haosului, stăpâna aleatoriului,
spectaculosul în chiloţi de baie
de obicei poţi alege între varianta soft sau hard
dar viaţa nu are variante.
sau dacă vrei, e o împletire a incredibilului cu banalul
între stupid şi geniu nu e o simplă linie de demarcaţie, e un întreg areal
plin cu forme în mişcare, cu suflete drepte sau schiloade
viaţa e de fapt o întrepătundere de agonie şi extaz
în care orice răsuflare poate să-ţi dezvăluie raiul sau iadul
am căutat în cărţile de chiromanţie linia fericirii
am pus palma lângă desen şi am tăiat
carnea s-a înspăimântat
dar s-a închis la loc
fără să comenteze linia
apoi am aflat că destinul e scris în frunte nu în palmă
oameni buni, are cineva un desen al destinului?

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suferind din dragoste

Candela aprinsa sub cer aduna agonie
Si ingeri se aduna in juru-i si soptesc
C-asa a fost mereu si-n veci sa fie
Sa sufere cei ce iubesc.

Sub ploaie de spini se-nchina fiinta
In fata dragostei si pune juramant
Ca-si va purta trairea si constiinta
Si nu va sti s-asculte suferinta
Si totul o sa-i fie o mana de pamant.

Candela aprinsa sub cer aduna agonie
Si ingeri se aduna in juru-i si soptesc
C-asa a fost mereu si-n veci sa fie
Sa sufere cei ce iubesc.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-am cules

Te-am cules din flori... iubire,
Într-o seară fermecată,
Dinspre margini de uimire
Fără gard... şi fără poartă.

Te-am cules din clipa rece,
Şi din frunza de trifoi,
Când stau fluturii să plece
Şi când sânii-ţi-erau goi.

Te-am cules târziu... din vise,
Tainică şi zâmbitoare,
Sau din gânduri interzise,
Calde... ca o sărutare.

Te-am cules dintr-o poveste,
Ca un prinţ rătăcitor,
Dintre astrele celeste
Pitulate dup-un nor.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă din Trubadur prin dragoste
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia (dezambiguizare)

Ce e femeia? Mii de ani bărbaţii încercară
să desluşească doar un dram din tot ce-o înconjoară...
E un mister, o coastă doar, e din Adam venită,
e o parabolă, un dar, bărbatului sortită?!

Un lucru-i clar, din tot ce-avem este cea mai frumoasă,
E-un diamant, un giuvaer, e-a inimii mireasă,
Din tot ce vrei, ea, este-n tot, şi pune în mişcare
fluvii întregi de energii, ea e tot ce ne doare!

E agonie, e extaz, e-o lume revolută
e condimentul cel de preţ, e nimfa absolută,
e-n creierul de-ndrăgostit, e-n visul ce renaşte,
în mii de nopţi, în asfinţit, în răsărit, în Paşte,
în cer, în inimi, pe pământ, în aer şi în ape,
e în Crăciun, în galaxii, departe şi aproape.

E tot ce îţi lipseşte, când, departe e de tine,
e tot ce îţi doreşti, în gând, ce te-mplineşte bine.
E viaţa, naşterea. E o perfectă completare,

[...] Citeşte tot

poezie de Petrică Conceatu din Epigon
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trista Democraţie...

Răsfăţaţi de realitatea
Ce duce spre agonie,
Zidul plângerii învie...
Căci prostia n-are ţarc.

poezie de Valeria Mahok (18 octombrie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultim extaz

îmbrăţişez cu-ardoare florile, surorile
îmi fac ziua frumoasă şi plină de parfum
pentru fluturii suavi ele sunt comorile
fără de care viaţa ar fi nori de fum.

îmbrăţişez pământul ca pe-un prieten drag
el ne susţine viaţa cu energii supreme
e planeta iubirii şi poartă pur şirag
de munţi semeţi de râuri limpezi şi boeme.

îmbrăţişez oceanul cu valuri turcoaz
cu vaste resurse prielnice vieţii
se scaldă soarele în el se spală pe obraz
ascunde în corali consistenţa tristeţii.

îmbrăţişez iubirea într-un ultim extaz
se preling în versuri sudorile frunţii.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Agonie personalizată

Sătul de toamnele-acestea
ce întrerup mereu povestea
şi-ncep alta fără de măsură
doar cu tăceri rănite-n gură

poezie de Costel Zăgan din Axiomele lui Don Quijote (9 noiembrie 2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!