Serioase/triste despre agita, pagina 3
Detractorul
Detractorul e frustratul
Lipsit complet de Dumnezeu
Nu știe ce e păcatul
De-a vorbi pe toți de rău
Adesea este un incult
Cu mințile întunecate
Și de n-are un scop ocult
E doar plin de răutate.
Limitat de-a sa prostie
Nu acceptă vreun talent
Nu știe de modestie
Împroașcă totul, evident.
Afișând figură gravă
Atotștiutor
Împroașcă cu otravă
Adesea fiind provocator.
[...] Citește tot
poezie de Ionel Popa (12 iunie 2014)
Adăugat de Ionel Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre întuneric
- poezii despre vorbire
- poezii despre talent
- poezii despre răutate
- poezii despre religie
- poezii despre prostie
- poezii despre modestie
- poezii despre limite
- poezii despre inteligență
Se întâmplă exact același lucru cu acest străvechi strigăt de moarte, care umblă mereu pe străzile românești, dar care nu se aude decât în răstimpuri. Ani de-a rândul trece pe la urechea omului de treabă, indiferent, grăbit, preocupat de alte gânduri, ani de-a rândul flutură și se agită pe toate drumurile și nimeni nu-l aude. Într-o bună zi, din senin, iată-l brusc trezit din tăcerea care-l învăluia, iată-l răzbind din toate ascunzișurile, de sub toate pietrele. Din senin? Exagerez. Trebuie pentru asta un timp de oboseală, de enervare, un timp de așteptări extenuate, un timp descurajat. Atunci, vocile care nu se auzeau, se aud.
Mihail Sebastian în De două mii de ani
Adăugat de Avramescu Norvegia-Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre timp
- citate despre voce
- citate despre urechi
- citate despre tăcere
- citate despre moarte
- citate despre gânduri
- citate despre descurajare
- citate despre România
Stea luminoasă, de-aș fi statornic ca și tine
Stea luminoasă, de-aș fi statornic ca și tine,
Dar nu în splendoarea agățată-n noapte,
Și de-aș putea privi cu ochii deschiși bine
Precum un pustnic treaz în miazănoapte,
La apa mișcătoare, cu-al ei rol preoțesc
Ce spală și sfințește a țărmurilor plajă
Sau la covorul moale căzut așa firesc
Când ninge peste mlaștini și peste munți de vrajă...
Dar încă nu-s statornic și nici neschimbător
Ca stând culcat cu fața pe al iubitei sân
Să-l simt cum se ridică și cum se lasă ușor,
Cum se agită veșnic, și-acolo să rămân
Tăcut, ca s-o aud cum suflă-ncetișor
Și să trăiesc așa sau dacă nu să mor.
poezie clasică de John Keats, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, poezii despre tăcere, poezii despre plajă, poezii despre ochi, poezii despre noapte, poezii despre ninsoare, poezii despre munți, poezii despre moarte sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Ajutor
stradă și-un colț de stradă
în umbra colțului...
e urma tocului cui
înfipt
în smoală-piatră topită
soarele topește în miros greu
ea siluetă dreaptă îndrăzneață
rămâne timidă cu tocul înfipt
în...
asfalt de smoală în colț de stradă
strigă rănită ajutor
apoi târziu
umbra de colț o cuprinde
ea strigă amețită
nimeni nu vine doar umbre se agită
ea rămâne rănită
la colț de stradă
cu tocul înfipt în smoală topită
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre încălțăminte, poezii despre viitor, poezii despre ajutor sau poezii despre Soare
Cer olandez
Vorbim despre privirea-ți ce-mbracă aburii,
Misteriosul ochi cum este, albastru, verde, gri?
Schimbându-se în tandru cu-a visului splendoare
Reflectă indolența și-a cerului paloare.
Tu chemi aceste zile călduțe și-ncropite,
Ce fac să se topească în plâns inimi vrăjite,
Când zbuciumate rău, ele se-ntorc în somn,
În zeflemea agită pe nervii ce nu dorm.
Și semeni câteodată cu zările frumoase.
Care aprind zenituri sezoanelor brumoase,
Așa cum strălucești, cu niște vederi ude,
Ce luminează cerul cu razele căzânde.
Periculoasă fată, seducătoare clime!
Te voi iubi la fel prin iarnă și prin brume,
Dar ști-voi să aprind chiar când veni-va gerul,
Plăceri mai ascuțite ca gheața și ca fierul?
poezie celebră de Charles Baudelaire, traducere de Florin Dănuț Necula
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre ger, poezii despre zile, poezii despre visare, poezii despre verde, poezii despre timp, poezii despre seducție sau poezii despre plăcere
Poemul VII
Aplecându-mă în după-amieze,
îmi arunc capcanele triste înspre ochii tăi marini.
Acolo, în cea mai înaltă explozie, singurătatea mea
se întinde și arde, brațele ei arată ca brațele unui om
aproape de înec.
Am trimis semnale roșii dincolo de ochii tăi absenți,
care se unduiesc ca marea în apropierea unui far.
Reții numai întunericul, femeia mea distantă,
și din privirea ta, uneori, țărmul temerii iese la lumină.
Aplecându-mă în după-amieze, îmi arunc capcanele triste
în valurile care se agită în ochii tăi marini.
Păsările ciugulesc primele stele
care luminează ca sufletul meu când te iubesc.
Noaptea galopează pe iapa sa întunecată,
[...] Citește tot
poezie celebră de Pablo Neruda din Douăzeci de poeme de iubire și un cântec de disperare, traducere de Ionuț Popa
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre înălțime, poezii despre tristețe, poezii despre superlative, poezii despre suflet, poezii despre stele, poezii despre singurătate sau poezii despre semnale
Cântecul clipei
Oglinda îmi șoptește prin firele albite
Că lupii vremii mușcă din fibre obosite,
Că bruma nemiloasă îmi suge din vigoare
Și tihna mi-o-nvelește cu-a frunzelor paloare.
Dar toamna generoasă, ca struna de vioară,
În sunete adună un ritm ce înfioară.
E șipot de izvoare? E glas de ciocârlie?
Sau trilul clipei mele... Se poate să mai fie?
Spre zări necunoscute cocorii se agită,
Își flutură penajul prin ceața-ncremenită;
Îmi spun că trece toamna și nervul o să strige,
Capriciile vremii în mine s-or înfige.
Se lasă-n vene iarna, în fulgi mă înfășoară,
Dar cântul clipei mele mi-e drag ca-ntâia oară.
Lumina mă-mpresoară și-a vieții serenadă
Mă strânge ca o rugă sub bluza de zăpadă.
poezie de Georgeta Muscă Oană
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre vioară, poezii despre toamnă, poezii despre sunet, poezii despre ritm, poezii despre muzică sau poezii despre lupi
Unde ești tu, Țepeș Doamne?
Fir-ar ea democrație,
După care-am tot râvnit,
Uite, acuma o avem,
Și lumea a înnebunit,
Nu mai vrem să mai muncim,
Vrem să fim mai libertini,
Vrem bani, dacă-ar fi cu sacul,
Câștigați doar cu furatul.
Haos, doamne-, i peste tot,
Se agită parlamentul
El vorbește, legi declară,
Dar degeaba, nu-i respectul,
Toată ziua, crime, furturi,
Huligani la drumul mare,
A lăsat tiranul, haos,
Și-acum, haosu-i mai mare.
Uite, doamne, ce-am ajuns!
Un popor dezordonat,
Unde ești tu, Țepeș doamne?
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (8 martie 1991)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre respect, poezii despre parlament, poezii despre muncă, poezii despre legi, poezii despre dor, poezii despre democrație, poezii despre curățenie sau poezii despre bani
De dimineață, mi-am amintit de mare. M-am revăzut la Costinești, unde am descoperit plăcerea de a mă arunca, ieșind din valuri, pe nisipul cald. Abia depășisem treizeci de ani. Închiriam două camere într-o casă țărănească, foarte aproape de mare, de unde ne duceam prin grădină la plajă. Rămâneam acolo până la prânz, iar după-amiaza jucam pinacle. Eram patru. Uneori ne opream, tăiam un pepene în patru și îl mâncam, mânjindu-ne pielea bronzată cu zeama roșie picurată din feliile pe care le devoram până la coajă, după care ne spălam la fântână pe mâini și jucam mai departe. Din cei patru, doi au murit. Eu am îmbătrânit. Dar plaja va fi rămas aceeași, invadată de alte trupuri bronzate, diminețile trebuie să fie și acum, acolo, dimineți fără cer, iar marea se clatină, cu siguranță, la țărm la fel de îmbietoare, când nu o agită valurile. Și, firește, vor rămâne tot așa când din cei patru nu va mai exista nimeni. Cu minunata și teribila ei nepăsare, pe care noi nu o vom putea învăța niciodată, natura uită tot, chiar și pe cei care au avut naivitatea să creadă că, măcar, la mare nu există decât prezent.
Octavian Paler în Autoportret într-o oglindă spartă
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe citate despre dimineață, citate despre plajă, citate despre existență, citate despre învățătură, citate despre siguranță, citate despre sat, citate despre roșu sau citate despre prezent
Haide, mama, haide, tata
Haide, mama, haide, mama, hai
Niste liniste sa-mi dai,
Haide, tata, haide, tata, hai
Niste liniste sa-mi dai.
Haide, mama, haide, tata,
Mai priviti-va o data
Si, pe urma, daca-i bine,
Sa ma faceti tot pe mine.
Mi-ati dat suflet, mi-ati dat nume,
De cand sunt si eu pe lume,
Mi-ati dat multe si de toate,
Dar si zbucium peste poate.
Buna ziua, noapte buna,
Separat si impreuna,
Dar si buna dimineata,
Dragii mei, mai dragi ca viata.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din Rugă pentru părinți (a doua ediție, adăugită) (2007)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tată, poezii despre mamă, poezii despre iubire, poezii despre frică, poezii despre fete sau poezii despre avere