Poezii despre aceasta iarna, pagina 3
Poemul ca loz câștigător
Vă spun:"E neagră", însă nu e neagră.
Vă spun:"E cioară", însă nu e cioară.
Ordinea ciorii negre este alta.
Vă spun:"E verde", însă nu e verde.
Vă spun:"E iarnă", însă nu e iarnă.
Dar eu posed acum o iarnă verde.
Poemul e un loz care câștigă
mereu. Jucați pe cioară: iată cioara.
Jucați pe mine: iat-o iarnă verde.
Esențiala diferență dintre
aceste lucruri n-are corp: trăiește
ca un abis cu buzele lipite.
poezie celebră de Ștefan Augustin Doinaș din Conjuratio poetica (1974)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre ciori
- poezii despre negru
- poezii despre viață
- poezii despre verde
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre poezie
- poezii despre jocuri
- poezii despre iarnă
- poezii despre corp
Sonetul 97
A fost precum o iarnă despărțirea
De tine, care faci anul să zboare!
Ce frig mi-a fost, ce sumbră a fost trăirea,
Ca un bătrân Decembrie ce moare!
Și totuși a trecut numai o vară,
Iar toamna-a fost fertilă, însărcinată,
Precum o curtezană prima oară
Sau ca vădana cea însingurată.
Dar mi-a părut această abundență
Ca un bastard cu așteptări pierdute,
Căci vara vrea să simtă a ta prezență,
Dar tu nu ești și păsările-s mute.
Sau uneori mai cântă, dar cu jale,
Că frunza-i moartă, iarna vine agale.
poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre moarte, poezii despre trecut, poezii despre timp, poezii despre prostituție, poezii despre muzică sau poezii despre bătrânețe
Nocturnă
Afară, noaptea îmbrăcată-n tragedie oftează,
O uriașă văduvă agățată de fereastra mea.
Camera...
Printr-un uimitor miracol al luminii și-al focului
Camera mea e o grotă a aurului și-a pietrelor prețioase:
Atât de catifelat e mușchiul, atât de groase tapiseriile;
Și totul e plin de viață, și-i cald, și-i așa plăcut...
Parcă aș fi-n interiorul unei inimi.
Acolo,-n alb, patul meu este imaculat și vaporos
Ca o floare a inocenței.
Ca spuma unui viciu!
Această noapte cerne insomnie;
Sunt nopți negre, negre, care desconspiră
Trandafirii al soarelui...
În aceste nopți negre și, totodată clare, eu nu dorm.
Și te iubesc, Iarnă!
Îmi închipui că ești bătrână,
[...] Citește tot
poezie de Delmira Agustini, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre noapte
- poezii despre trandafiri
- poezii despre iubire
- poezii despre înțelepciune
- poezii despre văduvie
- poezii despre visare
- poezii despre tragedie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
O iarnă abstractă
Trece încet o iarnă abstractă
Lupii uitați o hăituiesc
Iar vântul proscris
Are empatii încă virgine
Cu ghețurile topite
De dor.
Gerul scânteiază discret
Lumini care cântă
Abisale poeme
Grizonate de umbrele
Unor figuri de stil
Neînțelese.
Centenar și consens
Iluzorii tendințe de unitate
Și zăpezi ca o avalanșă
Nebănuită
Ce trece încet
Ca o iarnă abstractă
poezie de Constanța Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre ger, poezii despre zăpadă, poezii despre vânt, poezii despre virginitate, poezii despre păr cărunt sau poezii despre lupi
Crochiuri de iarnă
plânge iarba sub zăpada avidă
plânge pădurea tremurând în ger
sloiuri atârnă de natura lividă
nu ne mai zâmbește soarele pe cer.
iarna s-a înfățișat cu tolba plină
de ninsori de viscole de înghețuri
dar printre nori răzbate o lumină lină
este steaua care poate să-nfrunte cețuri.
n-am ce să fac iarna își intră în drepturi
aduce și magia sărbătorilor cu ea
se bucură copii reverberează-n piepturi
colindele prin care vorbește dragostea.
învăț să suport iarna ca pe-o necesitate
bacterii și viruși vor pieri din cetate.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre zâmbet, poezii despre vorbire, poezii despre viscol, poezii despre sărbători, poezii despre stele sau poezii despre păduri
Tablou de iarnă
Tablou de iarnă,
cel mai bătrân anotimp
scoțându-și la licitație
hainele albe.
La-ncheieturi, toată suflarea
stă adormită-n case,
adevărate icoane
cu nimburile șterse
de fruntea mamelor.
Tablou de iarnă,
un călător înstrăinat
și-un cal nechezând
la pieptul fiecărei case,
amândoi, străbătând
pivnețele cerului
și toate hambarele
umplute cu fulgi
răsturnându-le în ochii noștri.
poezie de Carmen Tania Grigore
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre superlative, poezii despre ochi, poezii despre mamă, poezii despre icoane, poezii despre cai sau poezii despre anotimpuri
Imi plange iarna...
Imi plange in palme iarna
cu albele-i lacrimi zalude,
Si picurii mici de gheata,
raman fara viata,
in palmele-mi ude.
Si munti si paduri stau garbove,
sub o povara alba, curata,
Iar iarna le plange pe umar la toate,
o iarna geroasa si trista
si imaculata.
Si corbii nauci scormonesc cu gheara
in covorul pufos de zapada,
Si negre naluci se zaresc printre pomi,
aratandu-si stinghere
fata lor fadă.
Fumul din hornuri dantuie
cu vantul taios de afara,
[...] Citește tot
poezie de Mihai Antonescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fum, poezii despre copaci sau poezii despre alb
Iarna în doi
Doar două lucruri eu aș vrea
Când mi-e frig și iarna e în toi:
Să mă ascund de vremea rea
La tine-n brațe, să fim doi...
poezie de Alina-Georgiana Drosu (11 ianuarie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chipul tău de floare
flori de măr... ce amăgire
într-o iarnă argintie
vis în nopțile de iarnă
dorul viu de primăvară
pe un colț de cer in soare
zăresc chipul tău de floare
întind mâna să-l cuprind
dar dispare-n infinit
a fost numai o părere
nu sunt flori și nu sunt stele
doar o iarnă cam geroasă
ce mă ține-nchis în casă.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre primăvară, poezii despre mâini, poezii despre mere sau poezii despre infinit
Se descompune universu-n soare
Oh, ce zăpadă și ce iarnă
Și Moș Crăciun e un copil
Prin uliță se vede o gară
În care trenuri trec și vin
În mersul lor lucește iarna
În multe zări adiacente
Zăpada-i lapte și iertare, murind în iarnă
Te ridici spre trandafiri din visare
Atunci, acum și aici
Se descompune universu-n soare
Ne strecurăm adânc spre infinit.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trenuri, poezii despre lactate, poezii despre iertare sau poezii despre gări