accept

Am întâlnit şi român fericit...

Pe stradă trece un român
stăpân
peste sacoşa lui,
sacoşă fluturând ca-n cui,
haihui,
în degetul arătător...
(rămân dator
pentru-omenire
cu următoarea lămurire,
mare scofală)
sacoşa flutura a goală...
vor spune unii că-s deplasat
ori dezaxat,
că-mi este gândul
doar la goliciune,
pervers, lipsit de raţiune...
Bine, accept, deşi nedrept
să zicem că aş fi ratat,
avea-n sacoşă un cârnat,
ceva... rahat,

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Gurău (17 februarie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

După anumite informaţii de care am luat cunoştinţă astăzi, aş avea anul acesta unele şanse să obţin premiul Nobel. Deşi ar fi prezumţios să mă pronunţ asupra unui vot înainte ca el să aibă loc, îmi iau libertatea de a vă scrie pentru a risipi sau evita o neînţelegere. Vă asigur, mai întâi, Domnule secretar, de profunda mea stimă pentru academia suedeză şi premiul cu care ea a onorat atâţia scriitori. Cu toate acestea, din nişte motive care îmi aparţin şi din altele care sunt mai obiective, doresc să nu figurez pe lista laureaţilor posibili, şi nu pot şi nici nu vreau, nici în 1964, nici mai târziu, să accept această distincţie onorifică.

Jean-Paul Sartre în scrisoarea prin care refuză Premiul Nobel pentru literatură (1964)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfat pentru colegi

Colegii mei iubiţi, vă dau un sfat,
Apoi gândesc că-i cazul să v-ascult...
Nu vă gândiţi că am să cad la pat
Cât fi-voi o "fecioară" de temut.

Nu-mi completaţi poeme pe cearşaf!
Voi, neîndemânatici şi cuminţi...
Cu pana mea eu vă voi face praf,
Căci nu accept nici vorbe, nici arginţi...

Nici cu umorul nu mă înţepaţi,
Căci vă voi descalifica cu scorul!
Vă rog, amici, în seamă să luaţi
Că ştiu să dau cam tare cu piciorul!

Nu-mi trebuie nici euro, nici lei,
Destul că-s o tigroaică ignorantă
Şi ştiţi, nu vreau nici lanţuri, nici cercei,
Nici de maşini de lux nu-s obsedată...

[...] Citeşte tot

pamflet de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Norma Desmond (îi dă un cadou lui Joe): Nu fi prostuţ. Uite, voiam să ţi-l dau la miezul nopţii.
Joe Gillis: Norma, nu pot să-l accept, mi-ai cumpărat destule deja.
Norma Desmond: Taci, că sunt bogată! Sunt mai bogată decât toate gunoaiele astea noi de la Hollywood! Am un milion de dolari.
Joe Gillis: Păstrează-i.
Norma Desmond: Am trei blocuri în centrul oraşului, am petrol în Bakersfield! La ce e bun dacă nu să ne cumpărăm tot ce vrem!
Joe Gillis: Termină cu "ne cumpărăm"...!
Norma Desmond: Ce-i cu tine?
Joe Gillis: Cu ce drept mă iei aşa?
Norma Desmond: Cu ce drept? Chiar vrei să-ţi spun?
Joe Gillis: Ţi-a trecut vreodată prin gând că aş putea avea viaţa mea, că poate există o fată după care sunt înnebunit?
Norma Desmond: Cine? Vreo chelneriţă la McDrive sau o figurantă ceva?
Joe Gillis: Ceea ce încerc să-ţi spun e că nu sunt potrivit pentru tine. Tu vrei un Valentino, pe cineva care deţine cai de curse, un bogătan!
Norma Desmond: Ceea ce încerci să spui e că nu vrei să te iubesc. Spune-o! Spune-o! (Îi dă o palmă.)

replici din filmul artistic Bulevardul amurgului (10 august 1950)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt cam demodat?

Nu înţeleg această lume, recunosc,
În care toţi golanii-şi au un rost
O existenţă-n care din păcate
Valorile umane sunt uitate

Nu mai accept să fiu sfidat
De parveniţi şi potentaţi
Sau de analfabeţi cu doctorat
Cu funcţii mari în stat

Trăim o lume cu multe mofturi
Nu mai există viaţă fără softuri
Să mergi la teatru sau balet
Este plictisitor şi desuet

O lume fără trecut sau viitor
Este o lume doar a lor
A nulităţilor ajunşi eroi
A celor ce se scaldă în noroi

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Duţescu din Oraşul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dawson: Bun, deci... Vrei să-mi spui ce se întâmplă?
Pacey: Nu e ceea ce crezi tu, Dawson, nici pe departe.
Dawson: De unde ştii ce cred eu?
Pacey: Pentru că se vede pe faţa ta, amice! Da, eu şi cu Joey am petrecut mult timp împreună în ultima perioadă, pentru că am fost aici încercând să învăţăm să dansăm şi apoi ea mă învaţă trigonometrie. Dar ce mi se pare mai interesant e că dintre toate blondele şi bruntele posibile, dintre femeile pe care noi le cunoaştem, prima care ţi-a venit în minte a fost Joey. Oare de ce?
Dawson: Pacey, nu o să scapi încercând să mă analizezi pe mine.
Pacey: Doar te întreb ceva simplu. Adică, Dawson, tu şi Joey... nu mai e iubita ta.
Dawson: Da, nu mai este.
Pacey: Da... aşa că de ce mai purtăm discuţia asta? Înţelegi ce vreau să spun? Eşti acelaşi tip care mi-a spus acum câteva săptămâni că voi doi aveţi nevoie să fiţi separaţi.
Dawson: Mda, trebuie să mergem pe căi diferite, dar nu mi-a trecut niciodată prin minte că...
Pacey: Că ce? Că şi ea o să-şi continue viaţa... sau poate că nu ţi-a trecut prin minte că în drumul ei s-ar putea opri la mine, despre asta este vorba? Dumnezeule, frate, aşa faci mereu, vorbeşti şi iar vorbeşti şi nu te asculţi. Spui că ai trecut peste ea, dar nu este aşa. Sunt doar cuvinte care nu înseamnă nimic pentru tine.
Dawson: Nu ştii despre ce vorbeşti.
Pacey (râde şi se întoarce şi arată spre Joey care dansează cu un bătrân): Uită-te la ea, Dawson. Uită-te bine, este o zeiţă, prietene. Cât timp credeai că o să treacă până să apară vreun tip care s-o placă?! Pe bune, frate, şi când o să se întâmple asta ce o să faci?
Dawson: O să... o să accept totul aşa cum o să fie.
Pacey: O să accepţi totul aşa cum o să fie, hombre, poate că ar trebui să-ţi dai seama de acum pentru că tipul care o să apară nu o să fie prietenul tău cel mai bun şi nu o să-ţi ceară permisiunea, tipul ăla o să se uite bine la ea şi o să treacă peste tine.
Dawson: Ce ascunzi tu, Pacey?
Pacey: Ce?
Dawson: Pentru că toată analiza asta a vieţii mele amoroase nu schimbă faptul că nu mi-ai răspuns la întrebarea mea iniţială, de ce am găsit prezervativul ăla?
Pacey: De ce îmi mai bat capul? (Se întoarce şi pleacă.)

replici din filmul serial Cei mai frumoşi ani
Adăugat de Moţ Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Undeva pe front

Am plecat cam trişti de-acasă şi puţin încrezători
Prin dotare şi moral că am fi bravi luptători.
Mai încercăm noi când şi când cu "Şi-am plecat la Moscova",
Dar ne gândim că s-ar putea s-ajungem şi altundeva.
Mergând în nesiguranţă mai mult tăcem decât vorbim
Şi cu nesaţ de condamnaţi cuprinsul dintre zări sorbim
Meditând în mare taină, păstrată cu suprem efort
Asupra groaznicei dileme; a fi captiv sau erou mort.
Am mers aşa zile şi nopţi, săptămâni şi luni în şir
Dar prin câte am trecut e inutil să mai înşir...
Căci scopul simplu de moment este ce am făcut noi
Să îndulcim viaţa amară creată de acest război...
Iar răspunsul e tot simplu; oriunde am fost am jucat cărţi
Membrii activi şi chibzuiţi împărţiţi în patru părţi.
De grade nu mai ţineam cont, firesc primând formaţia
Numai câte un ştab în ghină mai călca convenţia...
Mă relanşezi tu, grad mojic, uite mă ce porcărie
S-avem pardon domnule membru, dar asta e pockerie
Şi dezbrăcăm tunicile reîncepând din nou cu calm,
Tura terminându-se tot cu pocărescul psalm;

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Ionescu din Furtuna - Jurnal de război în versuri (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!