Drum de viata alb

Nemurirea

Mormintele ne-aşteaptă cu gurile căscate.
Şi mergem toţi spre ele, pe-un drum sau pe alt drum,
Cum merg hipnotizate gazelele de fum,
Spre şerpi cu solzi de aur şi ochi de nestimate.

Iubire, ură: viaţă. Lumini de chilimbar
Iar spintecă văzduhul, pornind din roi de stele,
Ce, prăbuşite-n beznă, or fi ducând cu ele
O altă omenire – netrebnic furnicar!

Îsi mistuie şi sorii fierbintea lor plămadă
Şi-ngheaţă (asta-i moartea?). Noi ridicăm statui,
Ca bronzul să arate, în veci de veci (dar cui?),
Că asta-i nemurirea, în haină de paradă.

Şi nici gândim că-n haos îşi va găsi-mplinirea
Pământul, când prin spaţii va trece rotocol.
Va fi-nsemnând o clipă şi el o dungă-n gol,
Şi va muri cu viaţa atunci şi Nemurirea.

poezie celebră de Păstorel Teodoreanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totuşi

Mă las furat de dor, de drum,
şi mă pierd în ochi duioşi;
mistuit de înfiorări duium
mă las furat de dor, de drum.

iubirea ta de ieri şi-acum
o regăsesc în sărutare totusi;
mă las furat de dor, de drum,
şi mă scald în ochii tăi duioşi

poezie de George Pena
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drum spre stele

(celui care a fost Gheorghe Pospai)

Deci ai plecat...
Ţi-ai luat rămas bun in linişte
Şi ai trecut în veşnicie
Fără păreri de rău, fără lacrimi.
Dar o ultimă întrebare:
N-ai auzit strigătul zorilor,
Al frunzelor de nuc,
Al primăverii
Care dă in clocot,
Al florilor pline de viaţă?
Nu... nu vreau să-ţi tulbur liniştea.
Drum lin spre stele.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iscusinţă

în drum spre univers mai schimb un macaz
şi adun gânduri vii de pe şina de tren
adun nostalgii fără nici un necaz
simţind că viaţa mea e un catren.

împletesc cu raze sentimente turcoaz
dialoghez cu stele în sublim antren
în drum spre univers mai schimb un macaz
şi adun gânduri vii de pe şina de tren.

artişti m-au învăţat să trăiesc cu haz
toate amăgirile din spaţiul peren
să îmi spăl păcatele în val de topaz
să netezesc cu visul accidental teren.

în drum spre univers mai schimb un macaz
şi adun gânduri vii de pe şina de tren.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din drum

Depărtarea... e durerea
cu care chemarea clipei
din drum iarăşi mă întoarce!?

poezie de Ioan Raţiu din Din vina clipei (22 martie 1993)
Adăugat de Ioan Raţiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drum de amurg

drumul sublim îl are omul
drumul de piatră înroşită
de sângele lacom
căzut din umbrele oamenilor
ajunşi aproape
de apusul cerului

drumul roşu de suferinţă
spre nelumină
spre nimeni
spre nimic
umblat în toate chipurile
în toate felurile
în toate sensurile

drum bătătorit de oameni
de fier
cu picioare de lut

un drum neobişnuit

[...] Citeşte tot

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Capăt de drum

Ajungem, iubito, la capăt de drum
- L-am mers ostenind împreună -
E ziua-n amiază şi n-ar fi acum
Momentul eclipsei de lună.

Am mers zâmbitori, lăcrimând în ascuns,
Fumând amândoi o ţigară,
Durerea infamă în noi a pătruns,
Dar asta e ultima oară...

O teamă ingrată că drumul e greu
Te-a prins prea ades de picioare ;
Zâmbirea amară din strigătul meu
Te-a dus înc-o vreme spre soare.

N-ai vrut să mă crezi că sunt duhul cel bun
Din lampa secret-a iubirii ;
Cu inima stinsă mai pot să îţi spun
Că plec pe alt drum al 'plinirii.

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (15 noiembrie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbucium de soartă

Mă uit la în propria-mi oglindă,
Şi vulturi şi fluturi inima să prindă...
Mă uit la tine şi mă văd arzând,
De dragoste aprinsă spumegând...

Te uiţi la tine şi mă întrevezi...
Oglinda ta arată ce mult mă visezi...!
Şi vexat oftezi... că dorul este mare,
Vrei să mă atingi... s-ajungem spre un soare...

Însă, munţi, coline şi piedici de la drum
Nu vor să ne lase ca să fim acum!
Şi te opreşti... te zbaţi, te-mpotriveşti...
Te văd plecând, departe tot goneşti.

Opreşte-te! Viaţa nu este dulce...
Şi răul şi binele ne-aduce...!
Rămâi pe drumul către mine, iubire...
Iar la capăt de drum, vei da de împlinire!

[...] Citeşte tot

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copiii

Oare fluturii vor ajunge la inima mea
Sau au îngheţat pe undeva pe drum?
Sunt singură şi în viaţa mea se simte un veşnic gol.
Poate ar trebui să văd cerul de argint, să-mi ascult inima,
Mă vizualizez la început de drum,
Sunt iubită de copiii mei dragi,
Fiul meu care nu ezită să-mi arate
În fiecare zi cât de mult mă iubeşte
Atât de cald îmi şopteşte la ureche cuvinte dulci,
Atât de suav îmi zâmbesc amândoi,
Încât mă pot topi de dragul lor, eu, înger de foc.
Atât de dragi sunt că viaţa aceasta este prea scurtă
Pentru a mă bucura de îngerii mei.
Vulcan de cuvinte mă poartă spre portalul spre rai.

poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copile, gândeşte bine

Copile, drumul pe care îl alegi
este cel pe care-n viaţă pleci.
Fii atent la tot ce-ţi spun:
Alege drumul cel bun!
Stai pe loc, gândeşte bine!
Nu orice drum duce la bine.
Nici un drum nu este drept.
Cu multe rele dai piept.
Eu aş vrea să înţelegi
că drumul pe care mergi,
nu întotdeauna e comoară.
Te urcă, te şi coboară.

poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2022)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!