DEMENT

Zâmbesc lângă podul

mâncat de rugină întins
peste râul plin cu gunoaie
ascult cum scârţâie metalul
sub greutatea cherestelei
aruncată în dezordine în vagoanele
ce ţăcăne dement pe şinele
încălzite de soarele agăţat
cu disperare de cerul gri
stau cu zâmbetul tâmp
în iarba ce miroase a urină
înţepătoare de iapă-n călduri
ascult soneria telefonului mobil
la piciorul podului de metal
nu am curaj să răspund
mi-aş boţi surâsul din colţul gurii
fript de ţigara fumegătoare
cu miros de cărbune ars

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incertitudini...

România-i cap de fier,
rugineşte lent
şi ne ţine-n auster
pe-un discurs dement.
Agramat este cuvântul
ce-l invocă des,
făr' să potolească gândul,
toamna la cules.
Viitorul sună bine
după cum se vede,
aliniază către tine
stratosfera verde.
Ne destinde azi lumina,
ochiu-i mototol
şi-aşteptăm cu toţi chenzina
pe stomacul gol.
Ani-lumină ne aşteaptă
cu feştila stinsă
şi cuvinte spuse-n şoaptă
pe sub pleata ninsă.

[...] Citeşte tot

poezie de Liviu Reti (4 octombrie 2018)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pace lumilor

Prin puterea mea, a ta
Prin puterea lor, ei vor
Să conducă ce-a ramas
Să conducă acest lăcaş,
Alţi mor şi se jertfesc
Pentru cei care-i iubesc
Alţi înjură şi te fură
Iar majoritatea-n îndură
Să accepte ce fac ei
Chiar din textu' apocalipsei
Chiar de scrie-n testament
Arătând te fac dement,
Pentru ceea ce toţi ştim
Că realitatea e venin,
Îmi doresc ceea ce mulţi vor
Pace lumii, lumilor
Pace vouă, pace lor
Pace, pace tuturor

poezie de Florin Dumitru
Adăugat de Florin Dumitru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Predestinare...

Simt fericire... pe dracu-n patru,
De fericire ştiu să şi latru,
În mama ei dar, iubesc cu cântec,
Parcă aş fi iubit direct din pântec...

Spune franţuzul:-Mon cher, c'est la vie!
Unde anume, la morţi sau la vii?
Oh, c'est le diable! Răspund indecent,
N-am stat pe gânduri să fiu un dement...

iubirea e tot, e tot ce-mi doresc,
Ea doar mă ţine să nu te plesnesc,
Fapta infamă, de nepreţuit,
Ea doar mă are precum un iubit...

"Am fericirea, neiertătoare",
Strigă lumea-n gând dar cu glas tare,
O Dieu me damne, jur pe Orion,
Noroc de ăsta, suna-a ghinion!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (6 aprilie 2005)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Formele timpului

Un porc destul de tânăr, nici măcar de-un an,
Se uita cu milă la un biet juncan.
- Tot creşti, aşa, făr-un ecou,
Şi-o să ajungi un simplu bou.
Că ai şi tu un meşteşug
Să tragi la car, să tragi la plug.
Pe când erai mai mititel,
Erai acolo-un biet viţel!

- Da, porcule, eu în trecut,
Cum bine ai recunoscut,
Am fost viţel, azi sunt juncan,
Iar încolo, cam pete-un an,
Voi fi, din nou,
Un vaşnic bou...
Dar tu-n trecut, ca şi-n prezent,
Mâncai, mănânci ca un dement,
S-ajungi un simplu aliment
În burtă de consummator...

[...] Citeşte tot

fabulă de Sever Purcia
Adăugat de Sever Purcia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când viaţa lor de viaţa ta se leagă

Când viaţa lor de viaţa ta se leagă
şi când priveşti spre ei, te vezi pe tine,
mai mult de-atât nu eşti, şi nu-ţi convine
că ochii văd în sinea-ţi lumea-ntreagă.

Priveşti în jos, în sus, şi ţi-e ruşine
ca unui dumnezeu lipsit de vlagă,
şi-ai vrea să uiţi că vântul îi propagă
spre mintea ta retrasă-n vizuine.

Din glas dement se-ascunde-n timbru dorul
ca frunza verde-n toamnele barbare,
şi-arunci în ei durerea cu piciorul

deşi îi simţi, îi crezi, şi-atunci te doare,
cum taurul răpune matadorul
şi-odat' cu el şi animalul moare.

sonet de Ionuţ Popa (14 noiembrie 2009)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce simt cu-ardoare scriu şi nu îmi pasă

Ce simt cu-ardoare scriu şi nu îmi pasă
de-opinii grele sau de-opinii bune,
căci ele, laolaltă, nu pot spune
cum am făcut în cale să îţi iasă

din versuri mici, o mare-amărăciune.
Te zvârcoleşti ca peştele în plasă,
te-a prins năvodul, ştiucă graţioasă,
şi-n solzi lăsat-ai versul să răsune?

Ce simt cu-ardoare scriu şi nu îmi pasă -
cârlig de ceară-n aripi de tăune.
Ridic la cer, din iarbă, câte-o coasă

şi-o-nfig în clisă - din tăiş compune
un iamb dement, o rimă ticăloasă
şi-un gând în tot c-un gest de plecăciune.

sonet de Ionuţ Popa (21 iunie 2009)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet cu hram dement

Plutea-n eresuri şoapta nopţii toată,
prin plin văzduhu-n somn de lut pe cale
fiind în mine urma nunţii tale
mi-e amintirea-n gânduri decuiată.

Te-nfăşuram în braţelor mantale
în vremea aia, ninsă azi, iernată
o cruce dându-mi dorului în plată
în preţ de sânge-n morburi imorale.

Zidind biserici hram având Demenţa
pe al lui ieri altar oglinzi jertfesc,
pân' la ebrietate-ţi beau absenţa.

Bolnav de timp prin traiul sihăstresc,
pe-amorul rapt vărsând indiferenţa
din miez de mâine linişti o să cresc...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Psyche
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câteodată ciupesc ca un bădăran răsăritul

iar zările se cutremură
ca şi cum un dement frumos
scăpat de realitate dintr-o divină eroare
loveşte timpanul cu un baros de potcovar
cum bat uneori fluturii aerul ritmat
înainte de polenizarea albă
a unei flori de colţ

mă întind apoi obosit
peste orizont
ca un uriaş nesăbuit
adun un pic de rouă
înainte de orice risipire
ca pe o dovadă că până şi dumnezeu plânge
de atâta lipsă de dumnezeu

oricum eu nu am ştiut niciodată măsura
prin care un curcubeu răstingnit pe o harfă
ar putea cânta precum o privighetoare
care îngână o poezie

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De dor

Nu se moare-aşa uşor
Nici de dragoste sau dor,
Dorul pare fantezie
Să-l poţi scrie-n poezie,

Că Dumnezeu i-a dat har
Doar în cântec popular:
Trebuie să ştii izvorul
La care se-adapă dorul.

Cine nu ştie de dor
Trăieşte-n lume uşor,
Însă dorul te usucă,
Din zăplaz devii ulucă.

Nu ai stare, nici noroc
Nu mai eşti stăpân deloc,
Când îţi vine dor de ducă,
Din om bun devii nălucă.

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!