Poezii despre Celesta, pagina 3
Rimele
În clipele de lungă insomnie,
când ielele se-adună la izvor,
din geana ostenită-a unui nor
curg rimele pe coala de hârtie.
Ca să ajungă-n strofe elevate,
năvală dau la vârful de condei,
dar, năucit de falsele-i idei,
poetul le alungă pe-apucate.
Cu gândurile toate răvășite,
de neuitări ce vin neîntrerupt,
devine pradă unui dor corupt
cu amintiri țesute din ispite.
Dar retrezit de clipa ostenită,
la margine precară de motiv,
aduce rime noi în portativ
pe notele rescrise-ntr-o suită.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
O gură eternă de rai
Ca peregrini pe Pământ,
E bine s-avem permanent
În trăistuța periplului nostru,
Suficiente merinde!
E bine să punem ulciorul cu apă
Curată și bună, dătătoare de viață;
Să mai punem acolo-n trăistuța celestă,
O-nvelitoare din fibră sfințită,
Călduroasă, rezistentă și sacră;
Și, candela cu Din Lumină, Lumină,
Pentru-a lumina și-ncălzi, la nevoie,
O peșteră-ntunecată și rece!
Nu știm ce și, mai ales, pe cine-ntâlnim
Pe neștiuta, anevoioasa cărare!
Poate pe însuși Isus îl găsim:
Însetat, înfometat și flămând...!
Și-atunci, sufletul nostru, cu de toatele-n el,
Spontan se va face, maiestuos și divin,
O gură de rai! Eternă și pură!
poezie de Iulia Mirancea (28 septembrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Creator
după ce se insinuează în minte
o muzică celestă se așază în gând
să învețe
cuvintele să valseze
până își corectează erorile
să nu lase loc la-ndoieli
și atunci ele devin adevăr viu
iar Tu îl transformi
pe om în creator
în schimbul unei himere în așteptare
și gândul cu care Tu îi umpli mintea
devine zâmbet pe buze înflorit
sau un țipăt slobozit din piept
sau o picătură de sânge curgând
din degetul arătător de care se leagă veșnicia
în timp ce tonul modelează fiecare cuvânt
în durata timpului senin
pe care Tu îl îndemni să-l trăiască
și nu-l găsește nicăieri
decât în paradisul blând al Cuvântului Tău
[...] Citește tot
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Agonie
Plouă agonic în noaptea de Paște,
și eu mă simt mai necredincios
decât Toma.
Prin zidurile casei ploaia-și croiește
o cale aidoma.
Tencuiala clădirii se sparge
în stropii acizi
de ploaie fierbinte,
și apa în mine se scurge
din ceruri morminte.
Fulgerul aspru pe cer făurește
lumină din lumina
nesperatelor credințe.
Natura întreagă amorțește
pierdută-n dorințe.
Și tunetul bate ca toba
spărgându-mi timpanele
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Popa din Valuri (21 mai 2007)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Audioteca Citatepedia
Recită: Ionuț Popa
Valsul
Aseară am plecat la brațul iubirii
spre o nuntă lumească și luminosă,
ne-am gândit că ar fi frumos să dansăm
și am început cu valsul sufletului,
pluteam pe aripi de muzică celestă,
printre luminile salonului regal al cerului,
unde iubirea mă învârtea-n labirintul infinitului,
printre stele și Căi Lactee, în galaxii necunoscute.
Stăteam strânși în brațe și ne învârteam cu Universul,
păstrând candoarea iubirii celeste ce se pogoară
în suflete-destin, care cunosc doar iubirea...
pe-o stea era un înger, care ne privea
dansul fermecat ce ilustra iubirea.
Și eu, o pământeană, cu trupul
și cu suflet plecat de mult printre stele,
îmi sărut iubitul și îi șoptesc: "te iubesc"...
cuvintele mele sunt atât de timide,
încât el se face că nu le aude
și mă întreabă: "ce ai spus?"
atunci, cu forța sufletului îi spun "te iubesc!"
[...] Citește tot
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copilul sălbatic
Sunt copilul sălbatic urcând pe creste,
Un rebel ce refuză ale lumii plăceri,
Sunt copilul sălbatic din acea poveste
Ce n-acceptă sfaturi, nici mângâieri.
Sunt un luptător prin deșerturi aride,
Prin oceane de nisip, bătut de soare,
Și prea fericit, că ale lumii perfide
Idei ascunse nu pot să mă doboare.
Acest copil sălbatic, jungla privește,
Croindu-și drum cu zâmbetul pe buze,
Celesta noapte, cu calm mă liniștește,
În fața macetei, hatișu-și cere scuze.
Despre lumea voastră ce pot să spun?
O dezamăgire, un drum ratat, firește,
O masă de manevră, balon de săpun,
Copilul sălbatic încă o privește!
poezie de Alex Dospian (aprilie 2015)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire, ce-aș fi fără tine?
Tăceti cuvinte,
e nevoie de liniște să-mi exprim
sentimentul cel mai puternic din viitor și dinainte;
Iubirea din cer, din frunza de pin și din țintirim.
Când ochii mei îi întâlnesc pe-ai tăi,
toate gândurile se unesc într-unul singur;
"Te iubesc", răspândit în mări și văi.
Atunci, temeri și incertitudini devin ușoare
ca fulgii de zăpadă în dansul ca o boare.
Să te pierzi în acea celestă privire
e ca și cum ai trăi un vis fără fine.
Iubire, ce-aș fi fără tine?
O frunză veștejită, lipsită de viață,
o picătură de ploaie printre alte miloane
așteptând ca soarele să mă usuce,
sau... aș fi doar o femeie răstignită la Patru-Cantoane,
lipsită de cel mai de preț sentiment înghețat pe cruce...
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Predestinat
Patimi reunite într-un nor de ceară
Topit-au sămânța unei iubiri ingrate,
Am privit jos, la planurile sparte
Și mai apoi, privesc în sus... ca să mă doară.
Voiam să merg prin viață așa cum vrea oricine...
N-am reușit decât să mă rănesc;
Al meu scop de viață nu s-a vrut pământesc,
Veleitățile-au fost date a fi divine.
Cu cât mă-mpotriveam a fi ce mi s-a dat,
Cu-atât mă istoveam în boală și căință...
Pân' ce-am pierdut lupta și cu a mea voință,
Primind să fiu ce fost-am destinat.
Soartă sau destin, viață sau trăire,
Cu toții le avem; le prețuim divers.
Vrem sau nu a crede despre al lor mers,
El nu ne aparține și nici a noastră fire!
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Izvoarele vieții (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Audioteca Citatepedia
Recită: Adina-Cristinela Ghinescu
Fructele rațiunii
fructele rațiunii sunt în timpul de coacere
poemele galbene sunt o mândră recoltă
condeiul e o dragoste - inedită afacere
poezia luminii în mine se dezvoltă.
amară-i bătrânețea nutresc o întoarcere
la vremea tinereții mereu dezinvoltă
fructele rațiunii sunt în timpul de coacere
poemele galbene sunt o mândră recoltă.
pasiuni romantice sunt în prefacere
cu perfuzii de lumină din celestă boltă
gânduri metamorfozate au o desfacere
în lumea întreagă când nu se revoltă.
fructele rațiunii sunt în timpul de coacere
poemele galbene sunt o mândră recoltă.
hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Regret
Când voi pleca, am să regret doar versul -
Un clopot viu de inimi sfărâmate...
Să-mi plângă peste umeri universul
Însângerat de răsărituri sparte.
Să-mi cânte umbra vânt de nemurire
În plânsul meu de înger ceruit,
Căci am pășit tăcut spre fericire,
Dar fericirea iar m-a părăsit.
În ploi de frunze și în vânt de seară
Să-mi picure tăcut câte-un poem,
Să tăinuiți iubirea mea de mamă,
Să fiu cu voi alături la tandem...
Să-mi regăsesc în trecerea modestă,
Dorul de poezii universale,
Să uit de existența mea celestă,
Să bâjbâi înapoi spre re-creare.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!