Poezii despre Argument, pagina 3
Real nedeservit
Minciuna se strigă pe stradă, năucă în succes de dreptate,
Nu-i nevoie s-aducă argument, e ajunsă acum sanctitate
Și zboară împuțind ce-s valori, din gură în guri se tot spurcă
Precum e bacilul ori virus, ce gazdele își schimbă... Năpârcă.
E-n vârful de soclu minciuna, mai presus, stă pe dur piedestal
Că-i mult prelucrată, abilă într-o eră de hâd digital...
Adică se mânuie în mase, se pune lipită pe sticle
Cu chipuri ce-o scuipă parșiv, creând mult visate ispite.
Dar e și lugubră minciuna, se târâie în mâzgă, în mizerii
În care tot colcăie pegra, pungașii scrobiți, pișicherii
Ce-o fabrică zilnic tenace tăind adevăr în bucăți...
Să-l facă mixaj ordinar, să schimbe înțelesuri și dăți.
Minciuna-i așa siropoasă, la mulți creând drog de plăcere,
Exemplare fragile de minte, de crezuri ascunse-n tăcere.
Adeși masochiști psihopați ce răul îl pronează de bun...
Clonajele sputei murdare ce tot o reînghit în nebun.
E ajunsă minciuna o plagă, un cancer etern incurabil
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (19 februarie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Calitate sau ...defect?
Prea des și prea ușor se spune că lauda e un defect,
Și-i zic răutăcios lui "X" lăudăros. E incorect!
Păi laudă să fie oare când domnu "X" le povestește
Că iar are-o ideie... trăsnet, și garantat îi reușește!
La planuri mulți se-nghesuiesc, dar greu nu e idei să ai,
Ci greu e să le schimbi în fapte și formă lucrului să dai.
La asta "X" e priceput, a demonstrat-o foarte des,
În loc să-și scoată pălăria în fața lui, ei critici țes.
Normal ar fi, să-i stea aproape, cu interes să-l iscodească,
Să prindă și ei o scânteie, nu pe la spate să-l vorbească,
Să-și facă semne pe ascuns tot comentând zeflemitor:
"Doar nu a răsturnat pământul, ce se tot laudă de zor?"
Și totuși, omul a făcut un lucru extraordinar
Și nu se-ntâmplă prima oară, e om isteț, se vede clar.
Cumva aceasta e o vină că-i merge mintea ca argintul?
Pe când la alții merge-n gol, că-n encefal le bate vântul.
Prea multă modestie strică. Modești se dau aceia care
Puține au de arătat; MODEST e arma lor cea"tare ".
Se-mbracă-n haina modestiei, se schimbă-așa cum bate vântul,
Nu pot să zboare, se târăsc, preschimbă-n bici nervos cuvântul.
[...] Citește tot
poezie de Mariana Dobrin din Jurnal cu aromă de pamflet
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un cântec straniu și extravagant
I s-a părut că vede-un Elefant
Cântând la fluier, tolănit pe-o coastă:
S-a mai uitat o dată și s-a prins
Că era un răvaș de la nevastă.
"În sfârșit, realizez," a spus,
"Cum viața mea devine o năpastă!"
I s-a părut că vede-un Bivol
Deasupra șemineului de lângă pat
S-a mai uitat o dată și s-a prins
Că era doar Nepotul lui de pe Cumnat.
"Dacă nu părăsești această casă,"-a spus,
" Chem polițiștii imediat!"
I s-a părut că vede Șarpele-cu-Clopoței
Adresându-i în grecește-o întrebare:
S-a mai uitat o dată și s-a prins
Că era Mijlocul Săptămânii Viitoare.
"Un singur lucru regret," a spus,
Că nu pot sta puțin cu dânsul la taclale!"
[...] Citește tot
poezie de Lewis Carroll, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
The winner takes it all
unele subiecte se cuvine să rămână tabu
așa cum drumurile cu sens interzis sau moartea
vom opta eu pentru aleea cu magnolii
tu pentru alte culturi pragmatice
în perindările mele estetico-idealiste
voi crește în continuare pepiniere de vise
în care desigur nu vei mai fi tu
te vei întoarce în trecut
în convingerile tale făcându-mă vinovată chiar dacă
nu vei găsi nici măcar minimul argument
vei persista în irealitate
îmi vei pune rochie mov și cercei cu turcoaze
necondiționat îmi vei întinde pajiști cu libelule și fluturi
nimeni nu se va amesteca în planurile tale:
în fapt ești demiurgul cu drepturi depline asupra propriei creații!
vei fi hair-stylist-ul meu personal și duhovnicul și împăratul
într-o lume în care statutul masculinității alpha
se cuvine cu sfințenie nesfântă a fi prezervat
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Argo
Argo era un câine din rasa brac german
Printre ai lui, un alfa, un șef pretorian.
Avea un sânge nobil și-n lungul pedigri
Erau mulți din strămoșii ce par a zămisli
Urmași de mare clasă, urmând un strict canon,
Ca tatăl lui, de pildă, un mare campion.
Era micuț, de-o lună, grăsuț și obosea
Iar, timp de-o săptămână, dormea, mânca, dormea,
Dar dacă, într-o joacă, uitai să îl implici,
Lăbuța lui, întinsă, spunea: "-Eu sunt aici!"
Voia, cu dințișorii ce tocmai îi creșteau,
Să roadă ba un deget, ba lucruri ce mișcau.
Creștea frumos, energic, blănița îi lucea
Era alb printre pete, urechi de catifea,
Părea scos din pictura în care-un vânător
Își caută vânatul, urmându-l răbdător,
Prin tainice coclauri pășind cât mai discret
Și bucuros să-l vadă oprindu-se-n aret.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântul VII
"Osanna, sanctus Deus sabaòth,
superillustrans tua claritate
felices ignes horum malacòth!"
Așa și-ntoarsă-ntr-ale ei surate
văzui cântând din nou acea făptură
deasupra cui un dublu foc s-abate,
și ea și toate danțu-l re-ncepură,
și,-asemeni unor foarte iuți scântei,
departe-ascunse-n clipă-mi dispărură.
Eu mă-ndoiam și "Zi-i, ziceam, ce vrei
să-i zici, o, zi-i stăpânei și-i vorbește
s-astâmpere-al tău dor cu vorba ei."
Ci-acel respect ce-ntreg mă stăpânește,
chiar numai și gândind la Be și ice,
făcu să fiu ca omul ce-ațipește.
[...] Citește tot
cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Paradisul, traducere de George Coșbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
În ziua-n care-om da de-acea comoară
Coroană de sonete
I
Ne leagă de strămoși nu numai dorul.
Un vis măreț și-un falnic legământ
Ni-i idealul nostru-augúst și sfânt.
Să le-ntregim, dar: Țara și poporul.
N-a fost un alt - mai mare - jurământ:
Cum nu-și închide pleoapele izvorul,
Să tot săpăm pân' n-om găsi ulciorul.
Sublim tablou cum rare-s pe pământ!
Văd îngeri cum fac horă la hotară,
Pe Dumnezeu îl văd cum se pogoară,
Că nu-n zadar săpatu-am o viață.
În ziua-n care-om da de-acea comoară,
Ne-om împlini-o, Țara, dodoloață,
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Mătcaș din Cum se nemoare-n timp (2015)
Adăugat de Maria Hadârcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Articole culturale referitoare la Argument
- Ziua Limbii Române în reprezentan?e: cursuri, muzică, film, expozi?ii, teatru ?i conferin?e
- Neal Katyal: Cum să câ?tigi o dezbatere? (la Curtea Supremă de Justi?ie a SUA sau oriunde)
- Cetă?i, castele ?i alte fortifica?ii din România
- „Supremul argument” de George Cair
- Humanitas 30 de ani Ai atâtea vie?i câte căr?i ai citit
Mai multe articole despre Argument la Blog.Citatepedia.ro »
Articole lingvistice referitoare la Argument
Mai multe articole despre Argument la Blog.Ro-En.ro »