Poezii despre Apel, pagina 3
Icoana de Bucovina
bunica mea a fost o amforă ferită ochilor lumii de către un stăpân gelos,
vinul băut din ea avea gustul amărui al strugurilor descântați cu roua de Bucovina.
pe degete purta inele de iarbă scânteind a tinerețe veșnică
iar cuvintele ei sărbătoreau o fericire promisă, așteptată, neuitată.
dacă ar fi știut să scrie poate ar fi descris cum se adună negurile deasupra munților străbuni
sau cum se strang flacaii satului înainte de a pleca în cătănie.
dar în sătucul meu, femeile învătau să scrie abia la bătrânețe,
literele lor erau șchioape, urâțite de așteptare și adeseori cu adevărat triste.
bunica mea nu a avut niciodată inel de aur sau brățară de argint,
poate că pielea ei nu rezista la răceala acelor podoabe.
singura ei bucurie a fost aceea de a păzi lângă focul iubirii,
numele neamului meu.
anii s-au succedat amețitor în Țara de fagi.
pârâurile au secat iar râurile au devenit nestemate pe cer.
copiii sătucului au plecat în războaie,
mulți nu s-au mai întors.
cu toate astea, preotul satului îi strigă pe toți în fiecare duminică
ca un apel continuu la neuitare,
ca un apel continuu la conștiința colectivă.
[...] Citește tot
poezie de Eduard Dorneanu (24 iulie 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.
Să fi fost
Aș fi scris despre
Orașul acela cu nostalgii
Cu drag și poate cu spor
Dar am fost refuzat
De cei de cu staif de acolo
Aș fi compus un poem
Tip acrostih cu dedicație
Cu temă angelică
În variantă euforică
Cu tentă metaforică
Cu rezonanță istorică
Pentru urbea selectată
Dar am fost respins
Din start fără menajamente
Fără drept de apel
Frără fără argumente
Cu îngâmfare patetică
Din orice poziție
Așa că am scis poemul
Pentru o urbe primitoare.
poezie de David Boia (7 februarie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mutare
Mi-am dus mintea la plimbare,
S-o aerisesc puțin,
S-o mai scot din acea stare
Ce fără motiv o are
Cu inima când o țin.
Mi-am lăsat inima-n casă
De dorul ei să se zbată,
Că e foarte bătăioasă,
Motivând că e frumoasă;
Absență nemotivată.
Fac la inima fierbinte
Și la minte un apel:
Inimă, să fii cuminte,
Iar tu, minte, simte, simte,
Hai, simte și tu nițel!
Și s-a pus mintea să simtă,
Iar inima să gândească:
[...] Citește tot
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (15 noiembrie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apelul zilelor
Pe boltă, nori de gănduri
se adună,
care își storc ugerul,
risipind ploaia dorințelor
în orizontul așteptărilor,
ce se întinde până unde
cerul se unește cu neantul.
Tunetul dorinței spintecă văzduhul
din care țâșnesc fulgere de speranțe
ce asanează mlaștina umilinței.
Curcubeul întinde poduri
peste valea iluziilor
care curg învolburate
în lacul liniștii.
Se aude gongul
din clopotnița timpului
ce cheamă zilele la apel,
apoi plecă pe rând,
una câte una, în pași de cadență,
care se aud din ce în ce,
[...] Citește tot
poezie de Ion Răduț
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 117
Acuză-mă: că n-am făcut nimic
Să-ți răsplătesc mândrețea pe deplin,
Că am uitat iubirea să-ți dedic,
Chiar dacă zi de zi de ea sunt plin.
Că fără rost cu alții am umblat,
Deși tu ai un drept asupra mea;
Că pânza-n orice vânt mi-am ridicat
Și-unde m-am dus nu m-ai putut vedea.
Să consemnezi tot ce-am făcut greșit,
De dovezi juste să te folosești;
Încruntă-te când arcul m-a țintit,
Dar fără ură vreau să mă lovești.
Căci fac apel, c-am vrut a arăta
Ce neclintită e iubirea ta.
poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Cartea "Othello. Othello Moor of Venice" de William Shakespeare este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Romanța timpului
arome de gutui din aer respir
toamna blândă s-a cuibărit în cord
găsesc fericirea ca pe un chilipir
în chip de vers, tot timpul îi acord.
suflet ușor ca frunza bătută de vânt
în cântecul ploii găsește alinare
în drumul spre stele își face avânt
cu întrebări înghesuite-n buzunare.
iubirea de munte de izvor de mare
freamătă în inima ca un drapel
cu stoicism mă-ndrept spre afirmare
unde Dumnezeu mă cheamă la apel.
mă învălui cu lumina iubirii de cuvânt
cu romanța timpului cântată de vânt.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt o stea nemuritoare
Te iubesc, ca un nor... Apar, dispar și reapar,
Te îndemn la meditație...
Dependența de mine sau de iubire poate ucide
Te condamn la iubire veșnică, pentru oricine, fără drept de apel!
Te surprind cu ochii lipiți pe perete,
Ai adormit în peștera inimii tale,
Ai pătruns pe contrasens, neconducând atent
Ai ales distanța, ca pe o vindecare a rănii abandonului,
Permite-mi să mă joc și eu cu Rana aceasta...
Pot fi singură, pot fi lumină în casele singure,
Pot fi Luna pentru un artist,
Pot fi o stea nemuritoare....
Cu drag, unui om abandonat de patimi.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apel la reîntregire
Popor român, urmaș de daci
Trezește-te din amorțire
Nu mai cerși la sfinți și vraci
Aspiră la re-întregire
Popor român, popor viteaz
Refuză ruga idolatră
Ține visul unirii treaz
Recheamă-ți oastea de la vatră
Aprinde foc pe vârf de munte
Nu contempla cum curge Istrul
Clădește peste Țară punte
Ca Tisa să unești cu Nistrul.
Tulnicele în munți să sune
Adună-ți oștenii sub armă
Ca steaua ta să nu apună
Când vrea o putere infamă.
[...] Citește tot
poezie de Virgil Ciuca din Chemarea la judecată (13 martie 2012)
Adăugat de Virgil Ciuca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apel la normalitate
Nu trebuie să fii un obsedat,
Chiar dacă stai o viață-n găurică;
Și unui șoricel îi este frică,
Ascuns în borta unde a intrat.
Ce-ar mai putea să spună o furnică
În mușuroiul său adânc săpat?
Nu trebuie să fii un obsedat,
Chiar dacă stai o viață-n găurică.
Când tragi, ducând o viață de rahat
Dar standardul de trai nu se ridică,
Și-ți vine, când mai mergi la una mică,
Să-ți bagi picioru-n cei ce i-ai votat,
Nu trebuie să fii un obsedat!
hipersonet de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În poala unui părinte absent
o complicație e un apel
un văl peste informații din denim
o despărțire care nu va mai cunoaște rujul fericirii
aceeași lungime de undă e doar un pretext
e momentul să începi să îți imaginezi
să vizualizezi incendiul din care ne-am născut cu toții
numele tău e formula magică a liniștii
un sărut pe frunte înainte de culcare
este o imagine îngropată în grădina din spate
în poala unui părinte absent
tu mereu vei avea amprenta unui coșmar
sentimentul matern e totul sau nimic
niciodată nu m-ai mângâiat pe creștet..
poezie de Sorina Rîndașu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!