Apel

Certificat

Ai grijă
Să faci vizite medicale
În timp util
Si procese de conştiinţă
În timp probabil
Pune ordine în cuget şi gândire
Din vreme în vreme
Dar cât mai urgent
Alungă răul din tine
Şi din jurul tău
Cât cuprinde planeta
Sistemul solar
Galaxia şi mai departe
Cât vezi deferenţa de stil
Nu abandona de fel
Şi fă apel la îngeri.

poezie de David Boia (7 iunie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am văzut o reclamă care a vândut nu de două, nici de trei ori ci de 19.5 ori mai mult decât alta. Ambele ocupau acelaşi spaţiu. Ambele apăreau în aceeaşi publicaţie. Ambele erau ilustrate. Ambele aveau un text redactat cu grijă. Diferenţa dintre ele era că una făcea apel la valorile emoţionale, iar cealaltă nu.

citat din John Caples
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşi astăzi oamenii par să o ignore, formarea facultăţii atenţiei este adevăratul scop şi aproape unicul interes al studiilor. Cea mai mare parte a exerciţiilor de şcoală au de asemenea un interes intrinsec; dar e un interes secundar. Toate exerciţiile care fac realmente apel la capacitatea de atenţie sunt interesante în acelaşi chip şi aproape în aceeaşi măsură.

Simone Weil în Forme de iubire implicită a lui Dumnezeu (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neuroni

Neuroni lipsă la apel
Aşa s-a dat un diagnostic
Cu repetiţie
Pentru pacientul privat
Pentru pacientul colectiv
Fiindcă neuronii mor
Şi scade agravant
Numărul lor la purtător
În funcţie de activitate
Şi alte multe cauze
Scade neîncetat
Numărul de neuroni
Până la final
La pacienţi pământeni.

poezie de David Boia (23 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

(...) poezii-manifest bine realizate vom întîlni, de pildă, la Maria Banus: Patronul, scrisă cu prilejul nationalizării industriei grele, Cîntecul soarelui, apel poetic pentru alegerile din 1948. Apoi, Chemare, La masa verde, Profanatorii de morminte, La noi într-o uzină, În muntii Georgiei – ca si multe altele – sînt închinate marii teme a păcii, căreia tovarăsa Banus i-a consacrat într-o măsură însemnată «puterea ei sonoră de poet.

Nina Cassian în Un congres al scriitorilor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa cum a subliniat însuşi Bartok, nu a fost prin excelenţă un "naţionalist" ci un mare compozitor care, întâmplător, a crezut că muzica populară în stare pură este o forţă creatoare. A vrut să fie considerat compozitor şi nu folclorist. A compus o muzică viguroasă, care nu face apel la indulgenţa nimănui, lucrările sale de primă mărime constituind reflectarea uneia dintre cele mai puternice şi originale gândiri muzicale ale secolului al XX-lea.

Harold C. Schonberg în Vieţile marilor compozitori (2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul e trecut, nu-i loc de regrete

Totul e trecut, nu-i loc de regrete,
Am fost si copil, adolescent, adult,
Lumea asta falsă, îţi spun azi, poete:
Uneori îmi pare a fi mult prea mult.

Le-am trăit pe toate, mereu un rebel,
În viaţa asta puţine-mi sunt secrete,
Nu mai am de gând să fac vreun apel,
Totul e trecut, nu-i loc de regrete.

poezie de Alex Dospian (februarie 2014)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine face apel la lege împotriva colegilor săi este fie un prost, fie un laş. Cine nu poate avea grijă de el însuşi, fără protecţia poliţiei este un laş. Este trădare să vorbeşti despre un infractor, chiar dacă acela a savârşit o infracţiune împotriva ta, deoarece nu există prejudiciu în violenţă. Este mişelesc şi nevrednic să trădezi un om pe care l-ai agresat pentru că, dacă el se recuperează, trebuie să te aştepti în mod absolut natural să se răzbune pe tine.

în Omerta: codul tăcerii
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Icoana de Bucovina

bunica mea a fost o amforă ferită ochilor lumii de către un stăpân gelos,
vinul băut din ea avea gustul amărui al strugurilor descântaţi cu roua de Bucovina.
pe degete purta inele de iarbă scânteind a tinereţe veşnică
iar cuvintele ei sărbătoreau o fericire promisă, aşteptată, neuitată.
dacă ar fi ştiut să scrie poate ar fi descris cum se adună negurile deasupra munţilor străbuni
sau cum se strang flacaii satului înainte de a pleca în cătănie.
dar în sătucul meu, femeile învătau să scrie abia la bătrâneţe,
literele lor erau şchioape, urâţite de aşteptare şi adeseori cu adevărat triste.

bunica mea nu a avut niciodată inel de aur sau brăţară de argint,
poate că pielea ei nu rezista la răceala acelor podoabe.
singura ei bucurie a fost aceea de a păzi lângă focul iubirii,
numele neamului meu.
anii s-au succedat ameţitor în Ţara de fagi.
pârâurile au secat iar râurile au devenit nestemate pe cer.
copiii sătucului au plecat în războaie,
mulţi nu s-au mai întors.
cu toate astea, preotul satului îi strigă pe toţi în fiecare duminică
ca un apel continuu la neuitare,
ca un apel continuu la conştiinţa colectivă.

[...] Citeşte tot

poezie de Eduard Dorneanu (24 iulie 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gazetarului nu-i este permis să asiste spectator indiferent la zbuciumul de fiecare zi al vieţii sociale, să înregistreze pasiv variatele aspecte: el trebuie să trăiască cu intensitate, să participe impetuos la toate întâmplările din care se ţese pânza misterioasă a istoriei. Unicul lui judecător, fără drept de apel, este cititorul. Un scriitor se poate consola de insuccesul momentan, gândindu-se la sentinţa postumă a generaţiilor viitoare care revizuiesc toate judecăţile contemporanilor. Unui gazetar nu-i este îngăduită această iluzie.

Pamfil Şeicaru în Istoria presei (2007)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!