Epigrame despre privirea mea, pagina 3

Toţi colegi-i au prestanţă
Ostenind, c-aşa li-i firea,
El - sportiv de performanţă
La aruncat cu... privirea.

După acest autobuz,
Ţi se cam lungi privirea
Eşti trist, sălbatic şi mofluz
Vezi că ţi-ai pierdut iubirea...

Asistenta-n fustă scurtă
Şi privirea languroasă,
M-a palpat pe piept, pe burtă...
Şi mi-a zis că... treaba-i groasă.

Şi-n PSD sunt bravi bărbaţi,
Puternici şi adevăraţi,
Ce de un timp atrag privirea,
Ca Andronescu şi ca Firea.....

Cu privirea de-l străpung
Într-un sens, văd Câmpulung,
Dar privind încrucişat,
Pot să jur că-i Câmpulat!

Cu privirea lui absentă
Singur s-a deconspirat:
Că nici la frecat de mentă
Nu e bun.. de ''angajat''

Privirea ochilor miopi
În sus spre nori îi rătăceşte;
Da-ntodeauna calcă -n gropi
Fi'ndcă în jos nu prea priveşte.

A fost scris un comentariu până acum.
Spune-ţi părerea!

Ori are privirea cruntă,
Ori este nespus de trist,
Căci nu i-a venit la nuntă...
Niciun coleg pesedist!

El te face ‒ om doar eşti,
Ca privindu-l să pofteşti;
Cu privirea străpungându-l,
Să păcătuieşti cu gândul...

Degeaba spuză trag pe turtă,
Căci nu pricep, cu mintea-n dungă,
De ce, când văd o fustă scurtă,
Cu-atât privirea mi-e mai lungă?

<< < Pagina 3 >

+privirea +mea