Toate rezultatele despre +fruct +oprit, pagina 3
Cântec acrișor
Rozaliu. Rozalie.
Răsărea. Răsărea.
Ca un crin se trezea
Uitătura-ți zglobie.
Lalea neagră țineai
Între grinduri holande,
Cu privire de bande
Braconam. Braconai.
Vinovați. Ne-am temut
Se lumina rozaliu
Nici un nor. Totu-i viu
Ai gemut. Am gemut.
Fruct oprit pe ram rupt
Ne-am înfipt în el dinții,
Pe noi doară, cuminții,
Cine să ne fi corupt?
[...] Citește tot
parodie de Constantin Ardeleanu, după Zaharia Stancu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Replică la poezia "O, Evă!" de Valentin David
Adame, dorul este evident
Dar, mărul meu e fruct oprit, se știe.
De vrei să-l ai, te rog să fii decent,
Să muști din el ca dintr-o poezie.
Te știu cam aventurier din fire-
Dovadă, vrei să fii sugar acum,
Dar, vezi, că laptele o să-mi expire
Și nu mai este bun pentru consum.
E toiul verii, mai e pân' la toamnă
Și mie mi-este dor, dar am răbdare,
Să-mi cadă frunza. Cin' ți-a zis că-s doamnă?
Nu ești cuminte? Am o gură mare!
De vrei copii, așa cum îmi declari,
Prezintă-te acuma cu inelul
Și în genunchi (știu c-ai genunchii tari)
Pune-mi în palmă cardul, portofelul!
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu palmele reci ating finalul unei povești îndepărtate
unde mi-am îngropat felul de a fi
un cerc demonic din care nu pot să ies
nu e deloc surprinzător
cineva m-a lăsat acolo ca pe o străină
și zgomotul pașilor lui în noapte
s-a transformat într-un tic-tac obsedant
mi s-a părut mereu că mă înec
sub presiunea verbelor
că toate se ghemuiesc lângă mine
ca niște copii abandonați
pe care mi-e teamă să îi hrănesc
să îi scot în aerul trist al dimineților
oare cum să mă salvez
când nimicul în care m-am îmbrăcat
e atât de confortabil
exist și atât
fără să pot gusta dintr-un fruct anume
explicând senzațiile
[...] Citește tot
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fructul oprit
Când te-am văzut întâia oară dezbrăcată,
dezvăluindu-te misterioasă-n fața mea,
am tresărit cuprins d-un tremur deodată
și-o teamă ireală-n mine se năștea.
Ai apărut în viața mea fără de veste,
învăluită-n aură de înger izgonit,
care s-a rupt din taina dogmelor celeste
pentru-a gusta din pământescul fruct oprit.
Nu îndrăzneam să te ating, măcar cu gândul,
căci îngerul trădat în tine încă mai trăia,
ci am rămas pe loc încremenit privindu-l
cum dintr-un înger sfânt în demon se schimba.
În ochii tăi creșteau dorințe ne-mplinite,
mă răstigneau, fără să știu, pe trupu-ți în delir,
prin timp ne rătăceam pe nefirești orbite,
gustând îmbrățișati zeescul elixir.
Aș fi rămas cu tine veșnic, neuitato,
supus te-aș fi urmat fără să-ți cer nimic,
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din Cunoașterea de sine (2017)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Patru anotimpuri
În primavara dulce cu miros de salcâm
Ce umple pretutindeni acest frumos tărâm
Se bucură inima ce-o porti adânc în piept
Iar buzele arată doar un râs inocent.
Acum ești crud, ești tânăr și lumea e a ta
Îngerul ce veghează si - ți conduce viața
E bucuros când râzi ori când șoptești iubire
Fiindcă ești copil și da, ai fericire.
În vară, când e cald și întâlnești iubirea
Chiar dacă mai apoi apare despărțirea
Totuși e tinerețea precum un fruct oprit
Și tu, tinere dragă, ești încă fericit.
Dar toamna tristă vine, nu mai ești un copil
Începi și sufletește să devii mai fragil
Sufletul tău mai plânge deși lacrimi nu curg
Incet pășești spre țărmul unui drum mult prea-lung.
[...] Citește tot
poezie de Bogdan Constantin Proca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În seara aceea
veneai tot mai aproape, tot mai aproape
ca un val care udă țărmul pentru prima dată
nu știai ce se va întâmpla, dacă va mai rămâne ceva din tine
sau vei fi cu totul absorbit în pielea mea
dar încercai și veneai tot mai aproape, tot mai aproape
ca un sinucigaș căruia îi e teamă de fereastră
pipăiai rama, grilajul, geamurile
și-atunci m-ai privit în ochi și mi-ai spus:
parcă te-aș cunoaște
eu am râs pentru că pregătisem cușca asta de ani de zile
o mirosisei de la mare distanță și te apropiai, te apropiai
făcusei deja câțiva pași dar nu-ți dădusei seama
că trupul meu era o spărtură în moarte
erai hotărât să mergi prin beznă până la capăt
cine știe acolo poate ar fi fost o lume perenă
în care orele, zilele erau numărate în nopți de iubire
care curgeau neîncetat ca niște bătăi muzicale
[...] Citește tot
poezie de Carmen Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Judecata de apoi
la judecata Ta
n-am să mă apăr, Doamne,
nici iertare-n genunchi n-am să-ți cer
n-o s-aduc avocați
voi mărturisi
nesfârștele încercări ale traiului meu
efemer
mari uimiri
și emoții adânci
și iubiri
îndoieli și trădări
răzvrătiri...
sufletul meu va fi cum a fost
la vedere
n-am ținut vreodată vreun post
am păcătuit însetat de a ști, de plăcere
am râvnit
la minunile mâinilor Tale
am furat din grădini flori și piersici și mere
am dorit fruct oprit
[...] Citește tot
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un șal negru în fiecare fado
Urmele vizibile-ale vânatului, seara alunecând brusc în gri.
Strada se strecoară prin femeia care se strânge-n șalul negru.
Ea tocmai s-a oprit, oftând după iubirea ei, vreau să spun pentru
întoarcerea lui. Acum când numai șalul se înfășoară-n juru-i,
ea atârnă de balamalele negre-ale nopții. Azi, ieri sau mai înainte
își picurau afinele căldura dulceții lor suculente? Sau poate mâine!?
Orele vor duce departe de perna albă-acel fruct devenit umbră,
cu un tren local sau cu un nenorocit, înfierbântat, Mercedes-Benz:
oricum, sfârșitul iubirii le este indiferent paietelor sau diamantelor,
pentru că doar o anume strălucire a ochilor poate povesti despre
anotimpurile sufletelor noastre. Ar fi putut avea o adolescentă
fără șal, altă floare-n locul lalelei, dar tot ce a făcut a fost să moară
pe un pat de spital: după ce a trecut prin atâtea paturi,
acum e acoperit doar de-un cearșaf.
Doar memoria mai poate-încălzi viața cuiva, ca un pahar de lapte,
poftim, bea măcar un pic. Cine și-ar fi putut imagina
acele nopți toride, mâinile lui alunecând peste ea
[...] Citește tot
poezie de Rosa Alice Branco, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rodia
Vânturi înalte-n noaptea aceea au desfrunzit rodiul.
Frunzele se depuseseră într-un cerc în jurul lui.
Kimiko a fost surprinsă când l-a văzut dimineața gol
și era uimită de perfecțiunea cercului.
S-ar fi așteptat ca vântul să împrăștie frunzele.
Rămăsese-o singură rodie-n pom, una foarte bună.
"Vino și privește-o," și-a strigat mama. "Aproape c-o uitasem."
Mama ei a aruncat o privire și s-a întors în bucătărie.
Asta a făcut-o pe Kimiko să se gândească la singurătatea lor.
Rodia de dincolo de verandă părea și ea singură și uitată.
Două-trei săptămâni înainte, nepotul ei de șapte ani venise-n vizită
și a observat îndată rodia. S-a cățărat în pom.
Kimiko se simțea un fel de martor al vieții.
" E una mare acolo sus," a strigat ea de pe verandă.
"Da, dar dacă o culeg, nu mai pot coborî." Era adevărat.
Să cobori din pom cu rodii în mâini n-ar fi fost un lucru ușor.
Kimiko a zâmbit. Era un scump.
Înainte de-a intra în casă au uitat deja de rodie,
iar ea rămăsese uitată până azi.
Fructul era ascuns în frunziș. Acum se vedea clar pe ecranul cerului.
[...] Citește tot
poezie de Kawabata Yasunari, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Potrivit unor interpretări ale Bibliei, "fructul oprit", cules de Eva în grădina Edenului, nu a ar fi fost un măr, ci un fruct roșu de rodie.
autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!