Poezii despre fara limite, pagina 3
Efemer
visul.
depărtarea se repede, jivină hămesită ce mestecă totul
aruncându-mă printre măsele nesățioase
împreună cu toate visele și speranțele.
dorul.
este etalonul distanței dintre ani
cu care sau fără de care, vezi sau nu vezi timpul
unicul curent împotriva căruia nu ai cum să lupți oricât te-ai zbate
tabloul.
nu e altceva decât moartea culorilor
când limpedele se usucă pe picioare fără să poată plânge
eternitatea necuprinsă
identitatea
este doar ideea de a te fixă între limite
iar nebunia este poarta de acces în necunoscut
întrebarea plutește asemeni cuvântului
încotro?
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stil sugestiv
Mesaj cu obârșia din infinit
Predicție contemplativă
Cu predilecție spre inspirație
Care vine în serii dezinvolte
Ca un ropot sublim de stele
Transpus în termeni euforici
Devine semnificație patetică
Posibil conținutul decent
A unui poem meditativ
De inspirație angelică
Exaltare din spații elocvente
De visare sau de trăire
În secvențe fără sfârșit
Stimulând iubiri în serie
Cu convingeri eminamente vii
Împinge finalul mai departe
Într-un cadru fără limite
Pe ritmuri de melopee
Cu libertate în cuget
Un salt inteligent peste zăgazuri
[...] Citește tot
poezie de David Boia (24 iulie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pastel în penel
Păsări albe- coliere de aripi, pătează clipa...
De întinăciunea sorții mi s-a murdărit aripa,
Mă înalț în curcubee și lumina mă-mpresoară.
Trec lumină spre înalturi fluturi cu aripi de ceară.
Anotimpuri disecate, sângerânde, pier în noapte.
Puerilă amintire, veșnicia ne desparte.
Nu sunt limite ce-ar frânge lumea morții în dureri,
Nu-i nici zi, nu e nici noapte, nu-i nici mâine, azi sau ieri.
Nu există întuneric, nici lumină, nici culoare,
Este-o noapte mai adâncă, de tăceri, întreaga zare.
Universul ni se-arată fără de sfârșit deodată,
Căci e suflet lângă suflet, parcă,-n lumea cealălaltă...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marea întrebare
Cu o perseverenșă neînțeleasă
caută prin toate mijloacele posibile
să descopere marea întrebare
la care nu este răspuns
întrezărind ce mișcare se va stârni imediat
în ochii supuși răbdării.
Unde se prăbușește deducția
când singur îmbrac cifrele în simboluri?
Poate adâncul, poate înaltul fără limite
au propriile straturi de nepătruns dintr-o dată
și așteaptă o fantă pentru lumină,
poate într-o altă ordine a lucrurilor simple
stă adevărul înconjurat de aparențe înșelătoare.
Scopul e să ducă la capăt treptat ideea
și să înflorească la timpul hărăzit
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu sunt un fulg, sunt chiar lumina
Deși tu ai plecat in negura pustie,
Eu am cuprins lumina sufletului tău
Și am descifrat taina împletirii artelor
Nu caut sa respir prin porii pielii tale
Ci voi atinge sufletul in dansul fără ritm,
Ma simt ca un voal in senzații multicolore
Ce va cuprinde timpul și mintea uneori.
Să ne atingem ochii prin calde îmbrățișări
In care timpul nu e limitat de tine, nici de zei
De astăzi voi fi regina propriei vieți,
Voi lumina precum un felinar in noapte
Și voi cuprinde nemărginirea in lumea fără sens.
Prin somn voi cuceri țărmul, fără limite
Fără reguli și desprinse zări.
De astăzi îngerii nu se vor ascunde...
Vor domina lumina și vor atinge zarea...
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cea fără de somn
fără de vise
fără de dragoste
cea rătăcită prin firescul clipelor
cea neîntrebată
nelocuită
cea fără de limite
cea fără timp
ca un ceas defect
ce atârnă pe zidul unei lumi
roase de invidie
cea care a strigat în pustiu
cea care s-a hrănit cu praf
când vântul i-a spulberat speranțele
cea neîntoarsă din drum
neclintită în dorințe
ca un bețiv care-și cheltuiește banii
ca să guste noroiul din șanț
,, cea fără de somn''
așa cum o numește un pictor
[...] Citește tot
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trecere
Inspirat din poeme sacre
A venit un infinit aici
Deși era dintotdeauna
Fără de restricții impuse
Fără limite de nici un fel
Nu avea nici grețuri
E un fel de a spune
Aterizase de urgență
Din propriul lui sistem
În propria structură
Înaintea multor ere
Din inițiativă concertată
Dinainte de timp și vreme
Și continuă să vină
În termeni ascendenți
Și continuă să treacă
Ca un factor de progre
Și se divulgă permanent
Cu tentă personalizată
În tandem cu eternitatea
[...] Citește tot
poezie de David Boia (7 ianuarie 2016)
Adăugat de Anca Petru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.Ochii se miră surprinși
Suntem ca două fructe galbene, coapte-n miros,
prin coaje pătrunde lumina în miez,
este o sevă care ne îndulcește dragostea,
curge subțire către izvoarele ei fermecate
și ce frumoși devenim când ne dezbrăcăm
de patimile zdențuite ale lumii.
Ne întrebăm în fiecare zi ce suflete avem
și de ce le cultivăm în acest trup docil stricăciunii
ce-și pierde echilibrul dat la început
fără putința de o reglare statornică.
ochii se miră surprinși,
adoptă întâmplările ce-i înspăimântă
cu imprevizbile lacrimi amare,
cunoștiințele oamenilor îi lasă pradă neștiinței
și tot ce știu nu se poate valorifica,
rămân ca niște ustensile nefolosite.
Trăim cu gândul și seperanța agățate de himere
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Romantic incurabil
Ia aminte bine, uită de cuvinte
Inima îmi bate, sângele-i fierbinte
Asta se întâmplă fiindcă tu mă-ncingi
Dă-mi o sărutare, focul să mi-l stingi.
Sudoarea îmi curge iute de pe frunte
Îmi spui la ureche vrute și nevrute
După care tandru gura mi-o presezi
Mâinile pe coapse ferm mi le așezi.
Pe podea ne-ntindem, mâna-mi te descalță
Sufletele noastre către cer se-nalță
Simt că fericirea limite nu are
Te privesc o clipă, îți dau o sărutare.
Mintea mea aleargă, pleoapele-mi sunt grele
Am găsit femeia visurilor mele
Rămân fără aer, simt că mă sufoc
Când a ta guriță mă mușcă cu foc.
[...] Citește tot
poezie de Alastair Adamson, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răscruce
... mă bate gândul să scriu proză
și să-mi destăinui viață;
un parfum de nuanțe-n amintiri
fără vreun atribut de roză,
un mic platou unde-s încolăcit o ață,
ce mă mișcă, unde-s o paiață
printre figurine, alte pripășiri...
acum cât mai e timp, pân' la apoteoză,
cât încă pot să-mi deapăn dintre retrăiri!
... curios lucru, îmi tot fac bagajul
de la un timp; nu știu de ce,
din ce tipar, ce litere de plumb
se tot înghesuie-n cuvinte, așalandajul
m-apasă, tot se trece, trece?...
... cum c-ar fi timp, ce-l calculez la rece,
dându-mi stupide limite de un sucumb
stupid, aleatoriu de morbid; linșajul,
ce nu știi când și cine pregătește bumb?!...
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!