Epigrame despre familie fericita, pagina 3

Dacă ne-am mai ciondănit,
Din motive... nu spun care,
Totdeauna am găsit
O formulă... de-mpăcare.

Fericirea conjugală
E o crâncenă butadă,
Dacă unul ia mardeală
De se-aude până-n stradă.

A mai rămas aproape-un an
Şi-ncep să fugă fiecare:
El vrea să prindă un ciolan,
Iar ea un os... ceva mai mare.

De când mi-e fotbalist feciorul,
Întruna mă ironizează
Că mie capu-mi valorează
Cel mult un sfert cât lui piciorul.

Cu multă dragoste m-a-ntâmpinat,
M-a ascultat atent, m-a consultat,
Iar la plecarea de la dispensar,
Mi-a strecurat şi-un plic în buzunar!

Soaţa lui, de gură bună,
Bate toba în pridvor
Bărbăţelu-i cântă-n strună
Iar copiii plâng în cor...

Cu teatru în familie, se are
Nu eşti de fel un pesimist
Şi mergi la munte, ori la mare,
Figura ţi-e de brav artist.

epigramă de Nicu Petria (februarie 2011)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

De năravuri, ca măsură,
Îşi vor lepăda complexul:
El - fugind de băutură,
Ea - doar dacă-şi schimbă sexul!

epigramă de Alexandru Gecse din O, tempora! O, mores!, Tema "Ce timpuri / vremuri! Ce moravuri / năravuri!", epigramă selecţionată dintre cele primite (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lege nouă făcu soaţa!
Ea nu mai umblă-n portofel,
Să-mi ia banii precum hoţa!
Îi dau eu singur, ca un miel!

Simţea dânsa... că leşină.
Curioasă... ce o fi?
Chemă doctorul să vină
Şi să-i facă... ce o şti.

<< < Pagina 3 >

+familie++fericita