Serioase/triste despre eternitate. din, pagina 3
Ca o fugă
E viața ca o fugă neîntreruptă,
Dar oare până unde alergăm?
E-aceiași veche și eternă luptă
Și greu tribut va trebui să-i dăm.
Că este așa și altfel nu se poate,
O știm de mult, din veacuri ancestrale,
Rămase-n noi și în eternitate,
Ca niște judecăți sacerdotale.
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimic nu egalează lumina uliței mele. N-am plecat de aici niciodată. Nicăieri nu sunt mai al meu ca aici, nicăieri nu sunt mai acasă. Si nicăieri nu sunt mai nicăieri.(...) Resping cu ura toate dictaturile, in afara de dictatura amintirii. Dau timpul inapoi: la Grădiștea sunt mereu tânăr... Si neinchipuit de trist în eternitate...
citat celebru din Fănuș Neagu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se aude de dincolo de milenii glasul năpăstuiților lumii care strigă prin glasul năpăstuiților de astăzi, ca un ecou perpetuu; descoperiți mâna criminală, mâna care a făcut atâta rău omenirii, mâna care lucrează mereu în umbră, mâna care se vrea mereu ascunsă, mâna care ne fură și ne ucide, trecând triumfătoare spre eternitate.
Constantin Țurai în Elemente de criminalistică și tehnică criminală
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă
Poezie
exiști pentru a spune-Sunt!
Sfițească-se pașii cuvântului Tău
Fie voia Ta în abisul tăcerii
În cer și pe pământ
Prinosul cuvintelor noastre primește-l
Din eternitate în eternitate
Aceeași închipuire metafizică
Și ne iartă nouă nemurirea
Și toamna singuratică din priviri
Și nu ne duce pe noi în durere
Când ochii bat în cer cu o lacrimă!
poezie de Diana Mihaela Zăgan din Poezia (2001)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcere a inimii. Tăcere a simțurilor. Tăcere a cuvintelor lăuntrice, căci e bine să regăsești Providența, care e și tăcere în eternitate.
citat celebru din Antoine de Saint-Exupery
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Depărtarea
Ea există pretutindeni
Dar mai ales între noi
Cu fiecare disensiune
Depărtarea se amplifică
Cu fiecare controversă
Crește de una singură
În formă de evantai
Ca o eroare prescrisă
Apoi se preface în miraj
Că să nu devină lehuză
În drumul spre eternitate
Își pune aripi de icar
Contracarând siguritatea
Transmite mesaje idilice
Căutând iubirea de sine
De noi și de univers
Acolo de unde a plecat
Iubirea de revenire acasă
De aproape si apropiere.
poezie de David Boia (14 septembrie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 122
Cadoul tău, caietul, e în minte,
Acolo unde-s amintiri bogate
Ce fi-vor mai presus de-orice cuvinte,
Căci vor dura pentru eternitate.
Sau cel puțin atât cât e posibil
Ca inimă și minte să existe;
Și până vor pieri e imposibil
Ca amintirea ta să nu persiste.
Iar de caiet nu am nicio nevoie,
Nici de răboj, ca să-ți înscriu iubirea;
De-aceea eu l-am dat de bunăvoie,
Că-n cap și piept păstrez azi amintirea.
Fiindcă în mine s-ar lăsa uitarea
Dacă-n caiet ți-aș consemna valoarea.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
O Eternitate împreună
În mintea mea, mereu alergi
Chipul tău e blocat pe retină.
Și brațele tale, ore-ntregi,
Sunt doza mea de heroină.
Te-aș săruta flămând în noapte
Pân-ai rămâne fără răsuflare.
Iar printre sutele de șoapte
Aș lăsa timpul să zboare...
Inima mi-ai răpit fără efort
Acum arde, bate ca nebuna.
La iubirea ce-n piept o port
Martorii sunt stelele și Luna.
Când îmi săruți fruntea, timid,
Știu cât de mult mă iubești.
Plină de emoții, ochii îi închid
Simt că pentru mine trăiești.
poezie de Alina-Georgiana Drosu (20 iulie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Allan: Nu-i așa că e un Jackson Pollock minunat?
Fata de la muzeu: Da, așa e.
Allan: Ție ce-ți transmite?
Fata de la muzeu: Tabloul expune negativismul universului. Vidul acela înfiorător, teribil. Nimicul. Destinul omului forțat să trăiască într-o eternitate pustie și fără Dumnezeu, ca o mică flacără, arzând într-un gol imens, pierdut, plin de groază și degradare și care formează o cămașă de forță sumbră în cosmosul negru și absurd.
Allan: Ce faci sâmbătă seară?
Fata de la muzeu: Mă sinucid.
Allan: Dar vineri?
replici din filmul artistic Mai cântă o dată, Sam, scenariu de Woody Allen (4 mai 1972)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Dar și har
Mai aproape mai acum
Mai aprioric evident
Tot ce apare malefic
Să se dividă oportun
În părți egale până la zero
Ca să dispară relevant
Toate câte-s benefice
Să se amplifice la maxim
Pe criterii matematice
Exponențial sau factorial
Tu caută copile
Noi formule viabile
De tip serafic
Si pune-le ecuație
Și aplică-le adecvat
În cuantumuri elocvente
Preponderent fezabile
Concepe aranjamente
Combinări și permutări
Peste orice limită
[...] Citește tot
poezie de David Boia (8 decembrie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!