Serioase/triste despre charles baudelaire, pagina 3
Duhul Vinului
În sticle, într-o seară, cânta un duh de vin:
"Drag om dezmoștenit, spre tine răspândesc
Din închisoarea mea cu ceară roș-carmin,
Un cântec de lumină și de amor frățesc.
Știu că e trebuință, pe dealul dogorit
De nădușeală, chin și soare arzător
Ca să primesc o viață, un duh neprihănit;
Și nu voi fi nicicând ingrat, nepăsător...
...
poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Albatrosul
Din când în când, în glumă, al navei echipaj
Mai prinde albatroși, care trăiesc pe mare,
Ce stau nepăsători, tovarăși de voiaj,
Alunecând cu vasul în hăurile-amare.
Dar când sunt puși pe puntea cu lemnul lustruit
Ca niște regi stângaci, ce au căzut din zbor,
Ei aripile-și lasă c-un jalnic tânguit
Ce stau ca niște vâsle pe lângă trupul lor.
....
poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine nu știe să fie singur într-o mulțime, nu știe să-și populeze solitudinea.
citat celebru din Charles Baudelaire
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu n-am uitat-o încă...
Eu n-am uitat-o încă, în marginea cetății,
Căsuța noastră albă, sălaș al singurătății,
Pomona ei de ipsos și Venera-nvechită,
Ferindu-și după ramuri făptura-i dezgolită;
Nici soarele, spre seară, în mantie superbă,
Părând - un ochi la pândă în cerul curios -
Că ne contemplă prânzul tăcut și tacticos
Și răspândind frumoase reflexe de făclii
Pe masa-ne frugală și peste draperii.
poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mormântul
Pe-o noapte de catran și zgură
Dacă vreun bun creștin smerit
Pe-ascuns lâng-o dărâmătură
Îngroapă trupul tău slăvit,
Aici, când stele sfioase
Vor clipoci, de somn buimace,
Păianjenii vor țese plasa
Și viperele pui vor face;
Vei auzi într-una peste
Osânda bietei tale țeste
Hăulituri de lupi hoinari
Și vrăjitoare costelive
Hârjoana babelor lascive
Și sfatul sumbrilor coțcari.
sonet de Charles Baudelaire
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vinul amanților
Frumos e azi văzduhul! Sprinteni,
Fără căpăstru, fără pinteni,
Să ne-avântăm călări pe vin
Spre-un cer feeric și divin!
Ca unor îngeri arși de jarul
Lungoarei, iată, în cleștarul
Albastru-al dimineții vraja
Mirajul ne-aruncă mreaja!
Domol alunecând împinși
De mult isteața volburare,
De-un paralel delir cuprinși,
O, sora mea, fără-ncetare
Vom alerga, scăpați de rele,
Spre raiul visurilor mele.
sonet de Charles Baudelaire
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Muzica
De muzică-s purtat ades în cer!
Spre steaua ce-a pălit,
Sub ceața deasă, printr-un vast eter,
Eu navighez grăbit;
Am pieptul scos, plâmânii s-au umflat,
Ca pânza pe catarg
Și mă ridic pe valul înspumat
Purtat de noapte-n larg;
Vibrează-n mine pasiuni și cresc
Ca-n vasul șubred rău;
Vânt bun, furtuni cumplite mă lovesc
Pe necuprinsul hău,
Dar alteori oglindă stă, firesc,
Tristețea să-mi privesc!
poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alchimia durerii [Alchimie de la douleur]
Unul te cântă cu ardoare,
Altul, Natură, jalea-ți spune!
Cel care zice: Îngropăciune!
Altuia-i zice: Viață, soare!
Tu, Hermes, sfetnicul meu tainic,
Ce mă intimidezi cam tare,
Mă crezi un Midas, rege mare,
Și alchimistul cel mai jalnic;
Fac fier din aur pentru tine,
Și iad din rai, cum știu prea bine;
În giulgiul norilor, pe creste,
Văd un cadavru drag cum vine
Și-atunci pe țărmuri largi, celeste,
Fac sarcofage de poveste.
poezie clasică de Charles Baudelaire, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu te slăvesc...
Eu te slăvesc totuna cu bolta înnoptării,
O, doamnă a tăcerii, o, vas al întristării,
Și te iubesc, frumoaso, mai mult când îmi dispari,
Și când, ca o podoabă a nopților, îmi pari
Că-ndepărtezi ironic adâncile zenituri
De brațele-mi întinse spre-albastre nesfârșituri.
Vreau să m-agăț de tine, spre cer năvală dând,
Cum viermii de-un cadavru se-agață mișunând,
Că-mi ești prea scumpă, crudă jivină nemiloasă,
Chiar și-n răceala-n care îmi pari și mai frumoasă!
poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
O fantomă - I. Tenebrele
În văgăuna tristă și urâtă
În care Dumnezeu m-a surghiunit,
Și unde nici o rază n-a zâmbit
Iar noaptea mi-este gazdă mohorâtă,
Par un zugrav de soartă osândit
Perdeaua beznei s-o picteze, oarbă;
Un bucătar funebru, pus să fiarbă
Și să-și mănânce inima, silit.
Din când în când, lucește, crește, -apare
O stafie cu trupul minunat,
Cu dulce, -orientală legănare;
Și când întregul trup s-a-nfățișat,
Îmi recunosc vedenia divină:
E, neagră, EA, cea plină de lumină.
sonet de Charles Baudelaire
Acest sonet face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!