Poezii despre cïżœntec popular, pagina 3
Efectul jlipoviței
În vene îmi curge seva Muntelui Ohrind.
Din rădăcină de Mărăcine,
am fost smulsă și crescută
în câmpia plină de Floarea Soarelui,
albită de sădilele cu brânză.
Alerg desculță, umilă și plină
de viață pe aleile și potecile înguste.
Îmi ard tălpile de asfaltul încins
de soare pe șoselele oltenești.
Râd, plâng și nu mă las bătută
în lupta cu destinul.
Cântecul popular și poezia îmi sunt scut.
Lumina șlefuiește la smaraldul pierdut.
Voi fi punte și cobiliță între galben și albastru.
Roșu îl port pe buze mereu.
Jlipovița (în)toarce
ceasul timpului în trecut.
(PS: Poem dedicat etniei macedonene)
poezie de Cristina Mariana Bălășoiu din Jocul de lumină al soarelui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să ne iubim
puțin și toamna asta
care a venit după ce-au plecat
cocorii în bejanie
să ne atingem catifelat
cum o fac artiștii
să ne iubim prin jnepenii
mângâiați de soare și vânt
să ne tăvălim pe coastele
de granit cu dungi de spumă
să fim doi vulcani care fumează
liniștiți până la ultima lavă
s-o schimbăm între noi
așa fierbinte și suavă
suntem vulturii pleșuvi
care se trag de barbă
după ultima pulpă de lamă
de oțel inoxidabil uitată
pe etajera din cântecul permis
seara la focul de tabără stins
de pompierul care a împroșcat totul
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bocet în stil popular
Foaie verde salbă moale,
freamătă Piteștiu-n vale,
plângând după-o fată mare,
cum e luna când răsare.
Zorii zilei când privește,
lacrimi varsă și-o topește
și-ncet moartea o răpește.
Foaie verde iarbă mare,
lumânare, lumânare...
a-nchis ochii fata mare.
E frumoasă, logodită,
nunta fetii pregătită
și-a închis ochii negătită.
Toată lumea lăcrimează,
plânge mirele și-oftează,
că mireasa nu e trează.
O, pământ, pământ mănos,
te blestem, făceate-ai os,
că răpești un chip frumos.
De-l primești, oprește-ți apa,
[...] Citește tot
poezie de Constantin Păun din Rime primare (2011)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jură-minte
Știm din vremuri de demult,
Ca oamenii să se țină de cuvânt
Jură, legământ trainic grăiesc,
Că-n astă viață nu greșesc
Și în numele adevărului slujesc.
Jurământu-i sacru, sfânt
Ce dăinuie pe pământ
De milenii poate și mai bine,
De la Hipocrate și ai lui zei,
Până astăzi și mai apoi.
Mesajul lui rostit cu voce tare
Sau sub orice altă prestare,
Stârnește-n noi fiori de gheață
Și ne obligă mai apoi
Să fim noi, curați în cuget
Și-ntr-o nobilă și-onestă trăire.
Astăzi noi uitară-m oare
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Ganea, 16.08.2019
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Candelă - mir de tei
Bat coasele ceasului
Miezul nopții fix
Moare una vine alta.
Și apare iată
Moartea...
Numărându-si acele
Timpului încrucișate
In cruci!
Să-i nu fi înflorit vreuna...
Să atragă din mormânt
Vreun poet...
Mai ales dacă slova marmurei
Înflorește în tei...
E sătulă curva de lumina lui
Și ar vrea să o doboare cu politruci
Ce azi vor veni în coadă cu o floare
Șerpii!
Să-și atragă laurii de zeii
Ce par pe aici ei...
Și stihia la ureche le șoptește
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Perplex
Mă întreb degeaba, din reflex,
De ce omoru-i de doi bani;
Se pedepsind vreo șapte ani
În țara mea... pământ perplex?
Că-n timp ce hoții-s în conex
La vârf de neam; prin dregători
Se leagă la dosar cu sfori!!!...
Nu cu cătușe! Nu-i perplex?
De arăt cu degetul convex
Eu "hoț", scârbit de judecată;
Că ou, ce am pe-un an, nu-i vacă...
Și-a mea-i găina! Nu-i perplex?
Dar totu-i bine, în scris Codex,
Că toți ce "pot" sunt imuabili,
De neclintit; ba conți contabili,
Ba romi, rege, împărat perplex?...
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 septembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Astăzi a murit un marinar
La o mie de mile de-aici, mai departe decât departe,
E un marinar bătrân pe patul lui de moarte;
singur și uitat, zăcând de-acum legumă,
își șoptește rugăciunea cea din urmă.
"Redă-mi, Doamne, zilele de demult, atât te rog și îți mai cer,
mi-i dor de Capul Digului și de Debarcader,
de Cormoranul cu ochi clari și atitudine semeață
scrutând oglinda apei, acel decor clocotind de viață.
Acolo tramvaiul cu etaj e tras pe sus de troliuri
și se leagănă-n aer laolaltă cu cocorii-n stoluri,
iar docherii trudiți, doi câte doi, trei câte trei,
trec pe sub bolta înaltă-a Pasarelei.
Încărcate la pescajul maxim, cu farul de la larg reper,
dansând, feriboturile se desprind de Debarcader.
Ele-nfruntă mareea, tăind cu prova val după val,
până ajung s-acosteze pe cealaltă parte de canal.
[...] Citește tot
poezie de Autor necunoscut - Anglia, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă amintirilor de sat
Bate în pieptul nostru azi,
Precum un clopot peste sat,
Un gând și-o inimă de brazi...
Și-n suflet totul s-a schimbat.
Trecând pe troienite căi,
În troienitul anotimp,
Colindători prin munți și văi,
Frâng pita în bucăți de timp.
Bate în pieptul nostru azi,
Acum, o inimă bătrână
Și dorm în noi păduri de brazi,
Sub fine țesături de lână.
A nins în noi cu flori de măr,
Mă-ascund sub pleoapele de noapte
Și timpuri troienite dor
Și zboară clipele spre moarte.
Precum un clopot peste sat
Se-așează liniștea... O chem...
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stejarul
Pădure albă de argint
Un vânt ușor te animă
O ramură îsi ea avânt
Copacul alb se nclină
Un palat de zahar pari
Turle glazurate-n nea
Frunzele ferestre mari
E stejaru-n vreme rea
Pudră vanilată-n colb
Nopți cu lună argintie
Zâne îmbrăcate-n alb
Toate-s dedicate ție
Privesc a ta coroană
Ești un rege popular
Gheață-ți pui pe rană
Regele păduri secular
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Valorificăm
pruna la maximum și o fierbem
nu se strică după aceea
dar te smintește după ce bei
lichidul cu miros plăcut
care vine pe serpentine
își face vânt să ajungă-n sticlă
lăcrimezi când vezi atâta frumusețe
băgată-n sticla transparentă
te simți vioi de la miros
limba e dezlegată prin farmec
bați câmpii cu învățături
demne de kant și platon
și nietzsche
observi că lumea se vede colorat
de la valorificarea unei prune
încerci să fredonezi aida
de verdi ți-a venit în cap
de urgență începi bolero de ravel
știi că toată lumea te apreciază
îți bat în pereți sau podele
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!