Serioase/triste despre ïżœah fulger, pagina 3
Făt-Frumos porni și el tot pe oțopina lui. Iar după ce trecu toată oastea făcând haz de dânsul cum se muncea ca să-și scoață iapa din noroi, se îmbrăcă cu hainele cele cu soarele în piept, luna în spate și doi luceferi în umeri, își lăsă părul de aur pe spate, încălecă calul și într-un minut fu iarăși pe munte, unde aștepta să vază ce s-o întâmpla. Se întâlniră oștile, se loviră din mai multe părți și se tăiau unii pre alții fără de cruțare, atâta erau de înverșunați ostașii. Iar când fu către seară, când văzu că oștirea vrăjmașe era să ia în goană pre a împăratului, unde se repezi odată Făt-Frumos din munte ca un fulger; și unde trăsni în mijlocul lor, încât se îngroziră de nu mai știau ce fac. Strălucirea hainelor lui Făt-Frumos până într-atâta orbise și zăpăcise pe vrăjmaș de nu mai știau oștile unde se află.
Petre Ispirescu în Făt-Frumos cu părul de aur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre armată
- citate despre vestimentație
- citate despre timp
- citate despre cai
- citate despre umor
- citate despre seară
- citate despre păr blond
- citate despre păr
- citate despre munți
Tărâmul meu
Pe vârful unui munte un obelisc;
pe capul lui un con de brad; în fruntea
acestuia un ac; și-n vârful lui
tărâmul meu, Împărăția clipei.
Nu-i nicio graniță pe-acest pământ
(ocean sau mare, lanț de munți sau fluviu)
de netrecut: sortită-i suprafața
să fie cucerită. Însă, eu,
cu vaste crăpături de timp îmi apăr
scânteietoarea mea singurătate.
Căci nu mă-nvecinez decât cu partea
de mine însumi care urcă-ntr-una
târâș, și detronat numai de mine,
uzurpator și uzurpat deodată
sunt nefiind. Iar voluptatea rară
de-a ști că ard, această voluptate
hrănește-un foc ce se consumă-n sine.
Adesea, ceea ce vi se pare fulger
- un oaspete aparent coboară brusc
din cer, se scurge-n jos, către câmpie,
[...] Citește tot
poezie celebră de Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre senzualitate
- poezii despre munți
- poezii despre timp
- poezii despre singurătate
- poezii despre ocean
- poezii despre monarhie
- poezii despre graniță
- poezii despre foc
- poezii despre fluvii
Parcă mă lovește un fulger. Un bărbat înalt și foarte frumos, cu o înfățișare exotică și cu un ten cafeniu închis, stă pe jos, întins peste balustrada bacului, într-o poziție lejeră... Singura lui îmbrăcăminte este o cârpă scurtă, roșie, prinsă de jur împrejurul coapselor. În schimb, poartă o mulțime de podoabe: un nasture mare de sidef viu strălucitor, fixat de niște perle de toate culorile, îi decorează fruntea. Părul lung și roșu este împletit în cozi subțiri. Pe fața lui sunt pictate desene, care coboară până la piept, unde se-ncrucișează două coliere din perle colorate. La încheieturile mâinilor are mai multe brățări. Fața lui este atât de frumoasă, încât se poate spune că se apropie de perfecțiune și că seamănă cu cea a unei femei. Numai că ținuta lui, privirea mândră și construcția musculară vânjoasă trădează faptul că este bărbat. Nu-mi mai pot întoarce privirea de la el. Așa cum stă, în apusul de soare, arată ca un zeu tânăr.
Corinne Hofmann în Îndrăgostită de un masai (1998)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre roșu, citate despre frumusețe, citate despre culori, citate despre înălțime, citate despre trădare, citate despre tinerețe sau citate despre schimbare
Din flacăra purificatoare a durerii, negarea voinței de a trăi, adică eliberarea, izbucnește ca un fulger.
Arthur Schopenhauer în Viața, amorul, moartea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre viață, citate de Arthur Schopenhauer despre viață, citate despre foc, citate despre durere sau citate de Arthur Schopenhauer despre durere
Cântecul bradului
Subt Ursa Mare, surpat de bureți,
neatins de om, neajuns de ereți,
bătrân, bătrân, în imperiul meu
bradul bărbos străjuiește mereu.
Lichene și buhe și viespi îl cuprind.
Păianjenii sfinți prin cetini se-ntind.
La un veac, tot la un veac, din înalt
mi-1 lovește în creștet fulgerul alb.
Stă între zodii și țară un brad.
Sărutate de fulger - crengile ard.
Dar, iată, se scutură numai de scrum,
și flamura-i nouă și fără de-ajun!
Mistrețul poveștilor iară și iar
încearcă de scoarță prăsele de var.
Și făr' de-asfințit în imperiul meu
tânărul brad străjuiește mereu.
poezie celebră de Lucian Blaga din La curțile dorului (1938)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre brazi, poezii despre înălțime, poezii despre tinerețe, poezii despre sărut, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre păianjeni sau poezii despre muzică
Poezia
Un fulger nu trăiește
singur, în lumina sa,
decât o clipă, cât îi ține
drumul din nor până-n copacul
dorit, cu care se unește.
Și poezia este - așa.
Singură-n lumina sa
ea ține pe cât ține:
din nour până la copac,
de la mine pân' la tine.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, citate de Lucian Blaga despre lumină, poezii despre copaci, citate de Lucian Blaga despre copaci, poezii despre viață, citate de Lucian Blaga despre viață, poezii despre poezie, citate de Lucian Blaga despre poezie sau poezii despre dorințe
O vioară plânge-n noapte
Încă îți mai scriu poeme, și pe note le aștern,
Iar în ceas tarziu adesea, eu ți le trimit pe vânt.
O vioară plânge-n noapte, pe-ale sale strune dragi
Simfonii cu lacrimi scrise, al iubirii bun rămas.
Pe o rază de la lună, notele zboară spre cer
Tremurând de-nfiorare, la fereastra ta alerg.
Bate într-una gândul meu, îți așez sărutul dalb
Pe o frunza îngălbenită, de al toamnei rece voal.
Îți compun o simfonie pe al lacrimii păcat,
Pe un viers de poezie, scris pe-o frunză de arțar.
La sărutul tău visez, vreau aroma lui să simt...
Eu nu te-am atins vreodată, doar în vise te-am văzut.
Doar în vise-n miez de noapte, îți simt focul ce mă arde,
Ca un fulger care cade, noaptea-n nopțile cu ploi.
Toamna a sosit din nou, a câta de când te aștept...
Tu departe ești de mine, oare de ce te iubesc?
[...] Citește tot
poezie de Maria Nedelcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre frunze, poezii despre zbor, poezii despre visare, poezii despre toamnă, poezii despre prezent, poezii despre noapte, poezii despre vânt sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Călătorie
Dărâmă-te casă întârziată
Pe un mormânt de fată; în fumul răsturnat alene
În cer pătat și în găini grăbite, ploaia ne trimite semne
Ai vrea să întâlnești săraci cu păr cărunt, pomană să le faci
Sunt ochii tăi prea mari, sunt buzele tale reci
Oglinda o întrebi mai rar dacă placi
Aici sunt patru oameni întregi
Care pleacă în patru locuri străine
Pe drum sunt plantații de maci, sunt plopi fărâmați de fulger
Sunt poduri aruncate peste ape regești
Peste nisip galben ca pucioasa unde nici buruienile nu cresc
La poalele munților sunt sate noi și curate
Cu păsări în curte, cu grădini de fructe
Cu clopotnițe, mori de vânt, curți boierești
La marginea pământului sunt dealuri rupte
Sunt mașini de treierat și hambare cu bucate
În gara cea mică unde singuri o să coborâm
[...] Citește tot
poezie celebră de Tristan Tzara
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sat, poezii despre păduri, poezii despre școală, poezii despre veverițe, poezii despre urși, poezii despre trenuri, poezii despre sărăcie sau poezii despre sfârșit
Falduri
Somn mult, din plușuri. Vid în stal.
Vegherea sticlei, drept cortină.
Îndepărtat, ca-ntr-o odihnă
Din membre limpezi, o cristal!
Sub mături, fluturi și urâturi
Mort - chipul meu, pe crengi de gâturi,
Un glas din ceruri cere: - Dacă
Ai face-oglinzile să tacă?
Din somn, din stofă sar deștept,
Smulg fierul scurt, îl duc la piept.
La țărmul apelor de gală
Strig hidra mea, chilocefală:
- Întemnițate William,
Cast hidrofil, te așteptam
Să treci, maree, din oglindă
În luna frunții, să te-aprindă;
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apă, poezii despre fier, poezii despre zahăr, poezii despre tăcere, poezii despre studenție, poezii despre somn, poezii despre promisiuni sau poezii despre odihnă
Pământul uitării
Acesta-i un cântec de bard ostenit,
De bard din pământul uitării.
Strămoșii-mi acolo pe stâlpi de granit
Cu albe portaluri un templu-au clădit
De marmură-n marginea mării.
Să-l aibă nepoții prin veacuri de-acum
Spre-a lor și spre-a noastră mărire!
Dar mută veni nepăsarea pe-un drum,
Iar pe-altul stârni înecătoru-i samum
Atotucigașa hulire.
Azi templu-i ruină; prin curțile lui
Culcușuri își caută cerbii,
Prin mândrele ganguri scot viezurii pui,
Se joacă pe lespezi de altare ale lui
Șopârle tăcute-ale ierbii.
Cu galbene oase-ale moșilor mei
S-amestecă în praful cărării
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre galben, poezii despre chitară, poezii despre alb sau poezii despre sculptură