"Anul Nou"

Zâmbind cu Eminescu

Pe o stradă largă-ngustă,
Se ducea un om venind,
Spunea Eminescu-n glumă
Şi mă pomenesc zâmbind.

Cum aşa, un om să plece
Şi să vină totuşi el?
Ca şi cum un om ce trece
Stă pe loc fără de-apel.

Este aici o controversă
Ce nu poţi ca s-o atingi,
Ca o flacără intensă
Ce arde dacă o stingi.

Ca o toamnă'n miez de vară,
Ca Anul Nou în zi de Paşti,
Sau cum ar fi, bunăoară,
Când să mori, atunci te naşti...

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Culman din Nişte poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anul Nou începe în furtuna de zăpadă a albelor promisiuni.

citat din George William Curtis
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anul nou

Din cireşul veşniciei
S-a mai scuturat o floare
După ce-a visat sub lună
După ce-a surâs sub soare.
Şi-n clipita-n care floarea
A căzut pierind în vânt,
Câte visuri neîmplinite,
Câte doruri nu s-au frânt!

Dar în locul celei duse,
Altă floare vine acum,
Sufletul să ni-l îmbete
Cu nemaigustat parfum.

Şi cum primăvara codrul
Muguri mii desface-n rouă,
Floarea nouă ne aduce
Muguri de nădejde nouă..

Îmbrăcaţi al vostru suflet

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Militaru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De sărbători

De sărbători venim mereu
la părinţii noştri buni.
Îi ştim sărmani şi le e greu
că sunt slabi şi sunt bătrâni.

De lângă ei ne-am luat zborul
o fată şi trei feciori.
De câte ori ne prinde dorul,
revenim de sărbători.

Cu ochii scăldaţi în lacrimi
mama ne aşteaptă-n prag,
să petrecem după datini,
sărbătorile cu drag.

De Crăciun, de Anul Nou,
mâinile le sărutăm.
Le aducem drept cadou
iubirea ce le-o purtăm.

poezie de Dumitru Delcă (decembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moş Gerilă este versiunea sovietică a lui Moş Crăciun, menită să-i înlocuiască pe Tata Crăciun sau Koliada, la Crăciun, şi pe Babuşka la Epifanie. Moş Gerilă (Ded Moroz) era înfăţişat ca un bătrân cu barbă albă, într-un veşmânt lung, cu blană. În cadrul campaniei duse de comunişti împotriva religiei şi a vechilor ei tradiţii, Moş Gerilă era cel care aducea daruri de Anul Nou, însoţit de o tânără atrăgătoare - nepoata sa, pe nume, Snegurocika, Fecioara Zăpezilor. Supravieţuirea sa în lumea postcomunistă este deocamdată incertă.

Gerry Bowler în Enciclopedia Crăciunului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fecioara Zăpezilor, Snegurocika, era un personaj legendar în Rusia înaintea instaurării comunismului - o fată de zăpadă care apărea iarna, iar vara se întorcea în Nordul Îndepărtat. Autorităţile sovietice au folosit-o ca pe o personificare laică a iernii, pentru a conduce, alături de Moş Gerilă, celebrările de Anul Nou. Este înfăţişată de obicei ca o tânără frumoasă, cu cosiţe lungi şi blonde şi un costum albastru bordat cu blană. Popularitatea ei s-a păstrat după căderea comunismului şi revenirea vechilor tradiţii de Crăciun.

Gerry Bowler în Enciclopedia Crăciunului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

mai bătrân cu-un an
mai înţelept cu o zi -
singur de Anul Nou
cotrobăiesc prin sertar
după vechi amintiri

tanka de Ioan Găbudean din Singur de Anul Nou (2001)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt femeia ta, domnule! Şi te iubesc! (dar de Anul Nou)

Eu sunt femeia ta,
pe care Dumnezeu ţi-a dat-o în dar,
atunci când te-a alcătuit din iubire
şi n-a vrut să fii singur!
De aceea, sunt cu tine, de când îţi dau viaţă
şi până când îţi desăvârşeşti menirea pe Pământ
şi te întorci la El!
Eu sunt iubirea ta,
atunci când, pe trupu-mi plăpând,
îţi încolăceşti braţele fierbinţi,
iar eu te învălui în dăruire
şi mă pierd în dragostea ta;
când te preţuiesc şi mă topesc de dorul tău;
când mă chemi lângă tine!
Eu sunt minunea ta şi, fiindcă Tatăl
din coasta ta m-a alcătuit,
tu te rezideşti în mine în fiece clipă
iar eu te zămislesc de milioane de ori
în durere şi resemnare; în speranţă;
în iubire şi crez!

[...] Citeşte tot

poezie de Iulia Mirancea (1 ianuarie 2013)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un fenomen straniu s-a produs atunci: toţi acei năpăstuiţi care aşteptau plini de speranţă o vizită a lui Tozgrec s-au îndreptat deodată, ca înţeleşi, către un alt podiş, situat la câţiva kilometri mai la nord, în alt Golf al Smaraldelor, perfect identic cu primul, inclusiv în privinţa clădirii în ruină. Aici Tozgrec le-a apărut tuturora sub înfăţişarea unui bătrân scârbos, cu o rană mare supurândă care-i acoperea obrazul drept, şi le-a adresat un discurs cu prilejul sosirii Mileniului; discursul a fost şi el transmis, nu se ştie cum, în toate limbile, de către toate posturile de televiziune din lume, inclusiv cele din Maculia şi Jormania. Acest mesaj al lui Tozgrec de Anul Nou a fost considerat de multă lume deosebit de îngrijorător.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baladă de sfârşit de an

S-a-nstăpânit zăpada pe zările albastre –
Curată sau murdară - ca sufletele noastre...
Şi-un ger ce sfarmă piatra învăluieşte firea
Şi–un An Nou se arată – căci asta-i e menirea.

Un dor de îmbuibare în jur se-nvederează –
Căci asta-i noaptea care va ţine firea trează,
De parcă omenirea făcută-i spre plăcere -
Iar nu spre suferinţă, tristeţe şi durere.

Mulţimi cu braţe pline, se întrec în veselie -
De parcă s-ar întoarce cu prăzi din tâlhărie...
Şi gerul se-nteţeşte cu aspră-ncrâncenare
Şi toată viermuiala miroase-a-nmormântare.

Cuprinsă-n negre gânduri fiinţa mea zoreşte...
Deodată-n colţul străzii ceva mă împietreşte:
Pe-o bancă stă nebuna – ce-ntregul târg o ştie
Slinoasă e şi ştirbă şi roasă de beţie.

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!