zadarnic

Nu ştii vreun anotimp?

Se joacă blânde raze prin frunzele pictate
De-nmiresmata toamnă cu dulcele ei rod,
Dansează crizanteme în câmpuri parfumate,
Eu te sărut cu vara plecată în exod!

Port jar de stele tandre îmbobocite-n gând,
Te-mbrac cu pacea frunzei să nu te doară ploaia,
E noaptea mai senină când visului mă vând,
Îţi sunt atât de-aproape! Nu simţi tu vâlvătaia?

Zadarnic te prefaci că rătăceşti cărarea,
Ce duce înspre mine prin iarba necosită,
Absenţa mea te doare, botez ţi-e neuitarea
Cu lacrimi de culoarea brânduşei înflorită!

Opreşte-mă puţin până se-ntorc lăstunii,
Prea multă toamnă tristă a poposit în tine
Şi scrie-mă-n solstiţii cu cioburile lunii,
Nicicând să nu mai sece fântânile din mine!

[...] Citeşte tot

poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Sunt clipe în viaţă ce dor ca şi o rană,
Sunt clipe de disperări adeseori,
Sunt clipe când visul uşor ţi se destramă
Şi cauţi zadarnic în jur un ajutor...
Sunt clipe când îţi copleşesc fiinţa toată
Furtunile-acestei lumi fără zăvor,
Dar nu uita, vine o clipă odată
Când vei zbura dincolo de nori....

Când încercările. s prea grele
Şi nu ştii când se vor sfârşi
Mai este doar puţină vreme
Şi Cel ce vine. va veni...
Chiar dacă viaţa. i mult prea crudă
Şi te întrebi cât va dura,
Ce mai contează o secundă
Pe lângă veşnicia ta.......

Sunt clipe în viaţă când guşti dezamăgirea
Şi vezi adevărul că e mult prea amar,

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima lacrimă

de ce să plâng
când lacrimi curg
tu astăzi pleci
în vremuri reci, târzii şi seci
iubirea între noi s-a aşternut în veci
am împletit în doi suspinul cel dintâi
demult, odată, între noi
astăzi durerea ţipă sugrumată
iubeam atunci, o fată, prima dată
la care porţi să bat acum, îndată,
iubirea noastră este scrum sau poate ferecată
iar cheia am azvârlit-o în cer
în noaptea aceea de beţie
acum adorm în nopţi târzii şi plâng în mine
femeie, eşti cupa de cucută sau doar un vis târziu, trecut, o dulce amăgire
sunt piatră azvârlită într-un colţ de mare
acolo, undeva, în depărtare
eram eu, erai tu
era doar o banală întrebare
păşeşc pe maluri de dor

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călător prin lumea oarbă

Unde mi-ai spus că mergi
şi de unde vii? Acolo
ploaia avea plete lungi de noapte
marea era albastră, iarba se juca verde
dar oamenii, oamenii aşteptau la cafenele
convivi străini să se îmbete cu vise?

Ce poţi să-mi spui de noi
sau ne-ai uitat pe braţe răsucite şi umeri frivoli?

Ce faci tu acolo pe unde umbli
pierdut prin lumea oarbă cu praful rămas pe rever
între apusuri şi câte-un răsărit pribeag, stingher?

Uite, pe frunte ai urme de vulturi
picioarele ţi-au obosit
de teama drumului şerpuit nătâng
s-au încălţat în lut nemângâiat greoi

Opreşte-te... Rămâi...

[...] Citeşte tot

poezie de Marieta Căprăruşi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amore, more, ore, re ... (dedicaţie pentu Sir)

De curând, un necunoscut m-a făcut să retrăiesc, insantaneu,
"Povestea unui om adevărat" (Boris Polevoi)!
Îi trimisesem o jerbă de flori, insinuată în lama unui pumnal!
A fost ca un vis, un coşmar ciudat în care,
eu însămi îi reamputasem picioarele,
eroului meu, dintr-o carte citită demult!
Din prea multă dragoste; sau răsfăţ; sau din teamă!
Din teama de a nu-l pierde, zadarnic...!
A fost ca şi cum aş fi secţionat (fără niciun drept)
fiecare fibră dintr-o fiinţă!
S-ar fi putut întâmpla ca, pentru mine,
ea să nu se mai recoaguleze... niciodată!
Şi totuşi...
Şi totuşi, un necunoscut, un om pe care nu l-am văzut niciodată,
s-a reinventat, şi–a confecţionat alte picioare (şi mai trainice),
le-a reînvăţat să danseze şi a venit, jovial, către mine!
A venit din nou către mine, fără să-mi ceară nimic!
Nu oricine poate face asta dar, un om adevărat, poate!

poezie de Iulia Mirancea (1 februarie 2015)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regăsire

În visul meu, apari din întuneric,
Şi te-ntrupezi, uşor, în faţa mea,
Apoi dispari într-un decor feeric,
Lăsând un gol imens în urma ta.

Te chem, te strig, te plâng, şi-apoi te caut
Prin amintiri pierdute-n timpuri vechi
Pe muzica-n surdină-a unui flaut
Ce vine din legendele străvechi.

Cum aş putea să te găsesc, iubito,
când simt c-acest prezent mi-e prea târziu
şi te-am pierdut prin viaţa ce-am trăit-o
între un alb şi-un negru-cenuşiu?

Îţi caut urmele prin timpuri moarte,
îi rog să mă îndrume chiar pe zei,
să-mi pună undeva un semn de carte,
pe urma ta să-ndrepte paşii-mi grei.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puiul de căprioară

Copleşitorul codru în jurul meu cânta...
Sensibilă-n adâncuri, ardoarea-mi majestuoasă
În unduioase valuri de farmec mă-mbrăca
Şi-un stol de turturele în faţa mea se lasă.

Cu spinten salt şi zvelte picioare statuare,
Un pui de căprioară ţâşni în faţa mea:
Părea-ngrozit - şi-n mine văzuse o salvare,
Că-n urmă-i apăruse un lup ce mi-l gonea...

Ca un părinte bun care cu drag l-aşteaptă,
Eu l-am prins drept în braţe, iar lupul a fugit.
Şi-n clipa-aceea luasem decizia-nţeleaptă
Să-l ţin mereu cu mine, căci mult l-am îndrăgit.

De-atunci, ieduţu-ajunse o mândră căprioară
Care mi-era ca umbra în oricare minut.
O răsplăteam adesea; şi într-o primăvară
O luai să-şi vadă locul în care s-a născut.

[...] Citeşte tot

poezie pentru copii de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pescarul

s-a uscat iarba amurgului
cad frunze, mi-e frig
susură mlaştina, plânge un pârâu
rătăcit într-o vale
în mâini port candela sfântă
căutând pe Isus
sunt suflet pribeag rătăcit între pleoape
trec fugar printre stele, pe ruguri arzând
privesc cerul orb prin bulgări de ceaţă
fereastra lumii a rămas agăţată de un gând
e seară, e târziu şi e fum
tropot în zori
caii sălbatici în iarbă
se spulberă lacrimi în vânt
colindă urme pe drum
se stinge tăcerea în tragic suspin
plâng cocoşii sălbatici pe dealuri
eu rătăceam prin vechile scripturi
novice între flori, visător într-un dor
ochii stau să apună, apune timpul opac

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea parcului

De la sfârşitul toamnei parcul este
Posac, neprimitor şi abătut,
Ca un final nostalgic de poveste
A unor vremuri faste ce-au trecut

Toţi arborii înalţă, desfrunziţi,
Coroanele spre cerul pământiu,
Ca într-o rugăciune-ncremeniţi
Cu lungi litanii plânse în pustiu...

Pe lac plutesc gunoaie în neştire,
Peluzele-s câmpii calamitate,
Iar rondurile triste cimitire
Cu mii de flori pe veci înmormântate

De ani şi ani întruna se repetă
Aceeaşi deprimantă transformare...
Zadarnic se revoltă sau regretă,
Din toamnă, strălucirea lui dispare

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zădărnicie

Într-o lume ce-a uitat să mai viseze,
Habotnică in sfinţi şi sărăcie,
Încerc zadarnic să ridic metereze
Făuritor de stihuri fără de simbrie,

Degeaba-ncerc să le aprind în suflet
Dorinţe gânduri ce i-ar putea trezi,
Leneşi de viaţă şi scârbiţi de umblet,
Vânduţi demult, palide stafii,

Degeaba scriu poeme ca o armă,
În lumea asta murdară de noroi,
Cînd tot ce-i bun în oameni azi se sfarmă,
Şi-s doar carcase goale cu ochi goi,

Picură lacrimi ca ploaia, în furtună,
Privirea se înfige pierdută în pământ,
Degeaba-i poezia, cu muza ei cea bună,
Surdomuţi cu toţii, de orbiţi ce sunt,

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!