radu popescu

Iubirea – un har

Îmi pari, iubito, o regină,
Crăiasa Munţilor Carpaţi
privirea ta este divină,
eu, Radu de la Afumaţi.

Vino în braţe să te strâng,
iar sânii să îi simt la piept,
vreau inima să ţi-o străpung,
cu versul unui biet poet.

Părul în valuri să îţi cadă
pe umerii albi, dezgoliţi,
iubirea să fie o dovadă,
un dar ceresc, ce-i de la sfinţi.

Raze de lună argintii
beteală să-ţi fie în păr,
dorinţele rămân zglobii,
purtând dulceaţa lor de măr.

poezie de Ion Răduţ din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nereuşită

Planând între cer şi Pământ,
îmi aflu destinul strivit
de ploaie, de geruri, de strigăt de vânt...
şi cad, obosit...

Nelinişti se-opresc şi adorm
bătrâni inorogi fără rang,
cu hamuri răscoapte... în vis, mă transform
într-un bumerang.

Mă-ntorc pân' la gând nenăscut,
destinul voind să îl schimb,
să nu vin pe lume, să nu devin lut,
să fiu doar un nimb...

Aleg nefiinţa, ştiind
că timpul nu m-ar mai durea,
dar, brusc, mă trezesc pe Pământ, rătăcind,
trăind viaţa mea...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toast

Aş fi putut fi posesoarea unui paşaport
Diplomatic,
Cum la fel de bine
Aş fi putut patrona o mare companie navală,

Aş fi putut intra în arbori integrându-mă
Circuitului perfect al naturii,
Cum la fel de bine
Aş fi putut împleti cosiţele inţelepciunii
Trimiţând-o la şcoală.

Aş fi putut ucide toţi cerbii de zaţ ai destinului
Cum la fel de bine m-aş fi putut aşeza pe soclu
Ca loc de odihnă al albatroşilor,
Dar...

Prefer să-ncerc să continui să fac
Ceea ce n-aş putea!

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1983)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Les adieux

Cu inima de foc şi pară,
am mai scăzut încă o vară.
Să scrii nu e deloc uşor
când eşti un simplu muritor.

Azi divorţez de poezie
şi tot ce-nseamnă fantezie.
Cât timp mă-nvârt în vas de lut,
îmi iau realul, azimut.

Las sufletu-mi să se-odihnească
în liniştea mea pământească,
spre stele nu mai vreau să zbor
sau să mă odihnesc pe-un nor.

Rămâneţi vii în amintire
voi, ce mi-aţi dăruit IUBIRE.
Scânteii voastre de Divin
zâmbesc cu drag şi mă închin...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aspersiune de noapte

Şi cum trece vremea păşind prin odaie
răscolind şi noaptea afară cu ploaie,
îi aud tăcerea călcând grandioasă,
pe vise cu setea lumii nemiloasă.

Şi cum trece vremea apăsând pe gânduri
cu toată durerea strânsă în străfunduri
şi îşi lasă starea preoţească-n aer
pătrunzând şi scama dusă către foaier

Şi cum trece vremea, fadă, singulară
şi-n urmă povestea dulce şi amară,
dintr-o primăvară oarbă şi sprinţară
şi nemaivăzută
de lumini de ceară.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet

A fost un timp acela plin de vrajă!
Un timp pe care nu-l voi mai găsi!
Stam hotărât să fac sub cort de strajă
Şi să veghez pe-uscat până la zi.

În jurul meu, molatice, pe plajă,
Muindu-se în undele argintii,
Fecioarele ţeseau, dansând, o mreajă
Cu care să mă poată ispiti.

Eu le vedeam sărind printre reţele
Şi mă visam în mreajă, prins de ele,
Iar marea mă chema cu glas înalt.

Şi-n timp ce, întinzând năvodu-n grabă,
Fecioarele pândeau bogata pradă,
Eu, brusc, plonjam în valuri dintr-un salt!

sonet de Radu Stanca din Doti
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suspinul clipei

Între mine şi tine
o sălbatică ceaţă
În spaţiul tău restrâns
lumina nu are loc
Poate trebuia să vii...
Înaintea zorilor
în lumea mea...
în sufletului meu.
Dar ochiul tău e orbit
de prea multă ceaţă
în dimineţi spânzurate
Şi mai ştiu că te-ai temut
de durată... de niciodată...

Îmi căutam calmul
în gânduri şi în singuratate.
Încet cad clipele albe...
şi eu le văd, le văd
peste o patimă învinsă
peste buzele rămase închise.

[...] Citeşte tot

poezie de Teodora Popescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

L u n i i , a r a r

TOTUŞI voi, străzi, totuşi voi stâlpi, niciodată nu suntem singuri. În călătorii extatice verificam dacă arcul îţi e strălucitor, dacă fruntea îţi e senină. Umpleam peisaje cu doi, aspirând frumuseţi muribunde în spaţiu.

Uneori văd enigmatici şamani care fac sa ningă peste somnul tău cu argintul cert al nisipurilor. Haa, ha-ha! Lumânările alene căzute din mâini adormite.

A rămas cu legenda lopătarului şchiop trecătorul. Naţiunile murmurelor apropiaseră golful ce apune cu ziua. În celalalt timp, adânciri venerate: adesea, ghemuită, o revelaţie blândă. Anul ce a îngrămădit şi semănat mărturisite tristeţi. Pe prag detaşare.

poezie de Ioan-Nicolae Popescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet banal de toamnă

Un nor se zbate-n tâmplă. Asta-nseamnă
că-mi cresc picioare pentru fuga-n Creta.
Ma-nvârt în ceasul mut din girueta
cocorilor tangenţi la zbor de toamnă.

Din cuadraturi celeste cade
blestemul orologiului, în brumă.
Chircită, vara se-nveleşte-n humă,
şi-n visuri se retrage în Pleiade.

Smerit se pleacă ulmii spre furtuna
ce-n falduri violete explodează
o simfonie-n cer. Nervoasă, Luna

cu voaluri de sonată se fardează
la balul vârcolacilor. Nebuna
s-a deghizat în steaua de amiază...

sonet de Radu Ştefănescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul unui iconar

Era-n Bizanţ un biet zugrav,
monah robit de-o curtezană,
şi-a zugrăvit-o lâng-o strană,
cu ochi adânci şi chip suav.

Îl despuiară de sutană
şi-l biciuiră pe mârşav
Era-n Bizanţ un biet zugrav,
monah robit de-o curtezană.

Dar anii-au stins orice prihană
şi-au pus modelului scârnav,
pe zid, lumină de icoană
Monah robit de-o curtezană,
era-n Bizanţ un biet zugrav

rondel celebru de Radu Gyr din Anotimpul umbrelor
Adăugat de Gabriel Mihalcea
Comentează! | Votează! | Copiază!