pret

Scumpiri

Mă învârt prin magazine
Preţurile râd de mine,
Că mă mir, nu-mi vine-a crede,
Oare ochiul bine vede?

Pe un raft, triumfătoare,
Stă fasolea, scumpă tare,
Iar friptura-mi pare anostă
Când mă uit atent cât costă.

Vodca-i pusă mai în faţă,
Preţul ei pe loc mă îngheaţă
Şi m-apucă brusc leşinul
Când văd cât costă Pelinul.

La raionul de lactate
Preţurile-s piperate.
Telemea de vaci, de oaie,
Simt genunchii cum se înmoaie.

[...] Citeşte tot

poezie de Octavian Cocoş (18 martie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine să mai deschidă ferestre pe lună

când toată lumea e ocupată cu driblatul iernii
până şi oamenii de zăpadă devin luptători galactici
o sumedenie de stele verzi pe cine ştie ce păşuni
se luptă să înflorească precum trifoiul cu patru foi
înainte de orice alt potop
iar eu mă chinui cu un amnar pe o iască de suflet
să aprind beculeţe în univers
prin cine mai ştie ce coridor supus întunericului
îmi descarc licuricii greierii cosaşii
de fluturi poţi să te ocupi tu că ai ochii frumoşi
apoi îmi întind cerul să odihnească un pic
între două furtuni parcă din ce în ce mai lungi
şi un armistiţiu preţ de un curcubeu
nu ştiu dacă pasărea de foc şi-ar vinde zborul
pe o lume albastră
cum nu ştiu câţi copaci şi-ar dori să ardă
doar ca să pot visa eu
.
între timp descânt codrilor de muguri
şi îmi ascut securea

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copile, n-o arunca...

Copile, n-o distruge, n-o arunca departe,
Fă bine şi te-abţine de la amuzamentul nătăfleţ
De-a decupa toate pozele din această carte!
Păstrează-o ca pe comoara ta cea mai de preţ.

N-ai auzit spunând, minţi înţelepte, pricepute,
Că eşti moştenitorul tuturor secolelor trecute?
De ce te dedai la aşa ceva? Mâinile tale n-au fost făcute
Ca aceste pagini minunate să fie-n felul ăsta rupte!

Mânuţele tale-au fost create să aibă parte
De lucruri bune şi nu să săvârşească fapte rele.
Pot fi folosite pentru-a strânge de dincolo de moarte
Mâinile Bătrânilor, atâtea câte mai poţi s-atingi din ele.

Iar seara, la culcare, după ce soarele apune,
Dragule, mânuţele tale firave-au fost, cu înţelepciune,
Făcute, cred, şi ca să se unească-ntr-o caldă rugăciune
Pentru acei care-au uitat poveştile cu sfinţi şi zâne bune.

poezie de Hilaire Belloc, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndemn la iubire

Plecat departe cu gândul şi fapta,
Cu inima-n palme şi sufletul plin...
Alerg către tine, împins de la spate
De ceea ce omul numeşte destin.

Ceva mă atrage şi trage cu totul,
Spre tine, iubito, – E sufletul tău!
Îi simt încântarea, i-aud chemarea,
De parcă ar fi clădit din al meu.

De mult mă visez în braţele tale,
Ştiam că acolo va fi locul meu...
Azi, când te simt în braţele mele,
Ştiu că, doar astfel, pot să fiu eu...

Ce bine-i acasă, ce bine că eşti...
E tot ce se poate primi mai de preţ!
Mai rar ca în lume iubirea să-nvingă,
Ştiind că există atâta dispreţ...

[...] Citeşte tot

poezie de Andrei Ş.L. Evelin din Începuturi (29 februarie 2020)
Adăugat de Andrei Ş.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atelierul de pictură nu este într-o joi

cineva m-a exilat
în propria-mi existenţă
ca într-o bulă cu pereţii de lut
şi nu ştiu cum am reuşit să-ţi scriu
atât de multe poeme
şi versurile să devină nepereche
ori de câte ori se făcea în noi joi

joi e ziua în care băieţii din sat
plecam la vânătoare de fluturi
de-a lungul căii ferate
hălăduiam şi în cer
dar mai rar

nu ştiu de ce
dar vecinului meu
i se părea că sunt
o întâmplare magică
şi ori de câte ori mă vedea
făcea plecăciuni

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Ioan Creţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între file

Cu vorbe tandre şi meşteşugite,
Aş vrea să fac acum o poezie,
S-o scriu frumos cu pana pe hârtie,
Ca-n vremurile acelea învechite.

De pe un raft să iau apoi o carte
Şi s-o deschid domol, la întâmplare,
Simţind în mine-o dulce înfiorare
Când filele se dau uşor deoparte.

S-ascund apoi cu grijă poezia
Ca pe cea mai de preţ bijuterie
Lucrată cu o mare măiestrie,
Nu cu unealta, ci cu fantezia.

Anii vor trece unul câte unul
Voi fi bătrân şi dornic de odihnă
Şi viaţa o voi părăsi în tihnă,
Căci îmi voi fi-ncheiat pe-aici surghiunul.

[...] Citeşte tot

poezie de Octavian Cocoş (14 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia umblă cu aparatul de filmat versuri

În Plein Soleil Delon nu a fost
Deloc amuzant, nici prea inteligent.
Doar plin de el şi gol pe dinăuntru.
Sunt versurile unei poezii
Căreia fanii îndrăciţi ai lui Delon
Nu numai că nu i-ar da niciun like
Dar comentariile vor fi răutăcioase, ca pe grupuri...
De fapt cum totul se întâmplă într- un fel sau în altul
S-a întâmplat şi cu noi
Fenomen comun chiar şi stelelor aflate la depărtări cosmice
Pe tine să te cheme Marie Laforêt.
Fără să ştii că un băiat din România
La fel de frumos ca Alain,
Mare iubitor de câini, la fel ca Delon
Dar care nu va vâna succesul cu orice preţ.
Se va fi îndrăgostit de tine,
Când tu vei fi tras deja şi definitv cortina duşului
Şi tot aşa vor crăpa mugurii primăvara
Ori vor cădea frunzele toamna şi de acum înainte
Va fi deajuns ca cineva îndrăgostit să tragă cordonul duşului.

poezie de Octavian Clement
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbe în fapte...

Frumoaso te întoarce cu braţele spre mine
Şi gându-ţi deasemeni să fie înspre bine;

Eşti mult, mult mai frumoasă decât pot eu contura
Şi mult, mult năzuieşte inima-mi să stea cu-a ta;

Trupul să ţi-l învelesc cu desfătări diverse
Indifferent că-i luna, chiar soare sau averse;

Ţin totuşi să te-asigur de zâmbet să n-ai lipsă
Căci te iubesc tot timpul şi după-apocalipsă;

Nimic n-o să-mi lipsească, nimic n-o să m-atragă
De-am fi un cerc prin lume, să-mi fi iubită dragă;

Tu eşti izvorul rece şi al pâinii coptul miez,
Somnul lin al nopţii eşti şi al suflului meu crez;

Floarea vieţii din folclor, un tezaur eşti, un cult,
Ştiu că fapta pune preţ ceea ce contează mult,

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Zamolxeanu (21 august 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parfumul

Un parfum e-o simfonie
De mirosuri, o magie,
E-un poem fără cuvinte,
Care îţi rămâne-n minte.

Lumea bună sigur ştie:
Un parfum e-o poezie,
Poezie olfactivă,
Minunată, expresivă,

Scrisă cu esenţe rare,
Cu mult suflet şi răbdare,
Cu ştiinţă şi cu har,
Cu talent, cu geniu chiar.

Cum spunea un menestrel,
Sunt parfumuri fel de fel
Şi, de mii de ani încoace,
Multe-s afrodiziace.

[...] Citeşte tot

poezie de George Budoi din Parfumul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (8 martie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce rost ar fi avut?

Ce rost ar fi avut această viaţă
de n-ai fi existat, copilul meu?...
N-aş fi ştiut nicicând cum se-nvaţă
cu sufletul să fi prezent mereu
la tot ce deopotrivă ai în faţă
trecând prin lume, de-i uşor sau greu.

Am înţeles mai bine ca oricine
iubirea să o dau celor din jur,
să îndrăgesc, aşa cum se cuvine,
şi să ridic în zări fără cusur
ce-i mai de preţ în clipa care vine,
pentru a clădi un viitor mai pur.

Ai fost cununa mea întotdeauna,
o port mereu ca pe un cer senin,
puteri îmi dai ca, una după una,
prin zilele ce neoprite vin,
în inimă să îmi aduc întruna
icoanele la care să mă-nchin.

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!