Poezii despre poezii despre toamna, pagina 29
Pe scurt despre toamna
Septembrie,
trec prin tine
ca printr-o mare de moarte,
în jurul meu doar hoituri de-ntâmplări,
septembrie, anotimp în anotimp,
dureros ca o smulgere
septembrie, moarte de fulgere.
poezie de Veronica Popa
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu. Referitor la poezii despre toamna, izabela cimpoi [din public] a spus:fara suparare dar ai folosit prea mult cuvantul "toamna".
Amurguri prăfuite
Toamna ziua își scurtează
În amurguri prăfuite,
Verdele și-l mai păstrează
Frunzele nevămuite.
Soarele, încinsă rază,
Arde-n câmpuri pustiite,
Toamna ziua își scurtează
În amurguri prăfuite.
Fumegă pajiști mocnite,
Măceși pustnici sângerează,
Greieri în fracuri cârpite
Cânt-a jale și oftează,
Toamna ziua își scurtează.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunze de toamnă
Pică frunzele de toamnă,
Scuturate de furtună,
Și picând ca o ninsoare
Fac pământului furtună.
Melancolic, prin fereastră,
Mi-arunc ochii către ele,
Și privindu-le, le-asamăn
Cu iluziile mele...
poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imagini, toamna
Se clatina galbene pasari
usor pe parul din vie.
Nu, toamna isi pregateste
iar stolul de frunze pribegi.
E aerul limpede astazi,
ca apa-n paraul de munte,
Si singur un nor mai sclipeste
pe ceruri - un pastrav de-argint.
poezie clasică de Ion Pillat
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Povestea Maicii Domnului" de Ion Pillat este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Zbor de toamna
Ma plimb prin toamna pe aleile-n rugina,
Si frunze frante plang sub pasii mei desculti,
Zambeste printre nori timida-o raza de lumina,
Iar vantul printre ramuri canta-ncet, de vrei s-asculti.
Ma plimb prin toamna sub stropii de ploaie,
La brat cu gandurile mele, pe carari, tarziu
Sunt fericit, si-mi curg pe-obraz lacrimi siroaie,
La amintirea c-am fost rob si-acum sunt fiu.
Ma plimb prin toamna coplesit de Har,
Si ma prostern si eu ca frunzele, cuprins de dor,
Inghenunchiat ma-nchin sub aripile vechiului stejar,
Cu ochii-nchisi, visand la cer, ma pomenesc ca zbor.
poezie de Marius Alexandru din Zboruri Sfinte (22 septembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
E toamnă...
Și-a dezbrăcat frunzele toamna,
Și-a aruncat papucii Doamna,
Nimic nu vrea să țină-n poală,
Îi place-așa să umble goală.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cimitirul de stele
Ochii mei visează poezii
de hiperbole mâna e gata
norule poți să mă ții
cât să-i strâng mâna lui tata
De hiperbole noaptea e gata
stele-s Doamne peste tot
semne dintr-o floare-mi face fata
c-o lumină să-i răspund mai pot
Stele-s Doamne peste tot
norule poți să mă ții
inima mea iată-i pe rod
ochii mei visează poezii
De hiperbole mâna e gata
și aruncă stele cu lopata
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (19 martie 2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel autumnal
Plânge toamna în grădini,
Varsă lacrimi pe cărări;
Norii grei și opalini
Împresoară patru zări.
Nu mai e miros de crini
Și în crâng nu sunt cântări;
Plânge toamna în grădini,
Varsă lacrimi pe cărări.
Trista roză fără spini
Umedă de lăcrimări
Tremură din rădăcini,
Dată veșnicei uitări...
Plânge toamna în grădini.
rondel de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Câmp minat de stele
De pe trup îți cad poezii femeie
un înger sau un demon te recită
și cine-ar vrea să ți-l descheie
să-ți cearnă sufletul prin sită
Un înger sau un demon te recită
și se ridică pân' la cer văpaia
doar luna s-a răcit pe plită
ce greu îmi cade la stomac odaia
Când se ridică pân' la cer văpaia
și-ar vrea trupul să ți-l descheie
din ochi gata-i să cadă ploaia
de pe trup îți cad poezii femeie
Și-un înger sau un demon te recită
și-n loc de punct îți pune dinamită
rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (7 martie 2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dictare mută
E toamnă la fereastra mea sau dor
Ce picură mărunt, sâcâitor
Pe geamul dintre mine și copaci,
Făcându-mi semn că-i toamnă? De ce taci?
Nu vezi că sufletul mi-e desfrunzit
De buze, ca un mire părăsit,
Ca frunzele răpite de un vânt
Unui copac? Nu spui niciun cuvânt?
Ce suflet copt în ochii tăi cei cruzi
Îți face semn la geam și nu-l auzi?
Nu-i toamna, vara încă n-a trecut,
E dorul meu de tine, surdo-mut.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!