poame de toamna

Amintiri de toamnă

smulsă de vânt
o frunză despică toamna în patru
pânza de păianjen pune soarelui degetul pe buze
făcându-i semn să apună
de dincolo
noaptea zvârleşte cu stele în geamuri

simt că de mâine
lumina va cădea îngheţată în ţărână
zorile vor strânge la piept
brumele culese din aripi moi de fluturi
iar vrăbiile ruginite
se vor strecura în aer printre ramurile cu dangăt mut

stinsă în fereşti
aşteptarea încă mai tanjeste
amintirile răzvrătite de toamna
care va ploua grav

[...] Citeşte tot

poezie de Valerian Dincă (octombrie 2020)
Adăugat de Valerian Dincă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oh, toamnă!

Oh, toamnă, ruginiu cortegiu,
Aduci pe cer aceeaşi jale,
Semne de sângeriu carnagiu
Şi încă un apus de soare.

Lacrimi ce-au început să curgă
Pe-obraul fad, azi strălucesc,
Şi dorul cântului de ploaie...
Instantaneu, îmbatranesc...

Cerneala dulce a tăcerii
Mă scaldă-n muguri de argint.
Eu parcă sunt apusul verii
Din care-o clipă am fugit.

S-au copt şi strugurii, gutuia...
Pe coapse dalii mi-au crescut...
Sunt parte dintr-o altă toamnă.
Atâtea toamne am avut!

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pastel de toamnă

În toamna cu păducheria colcăind
Îmi cade bruma pe pianul mort
O partitură tristă-n piept îmi prind
Şi scap pe jos poemul meu avort

Gutuii se scălâmbăie la stele
Şi nucii-şi plâng nevoile păgâne
Furtuna se dezmiardă-n nopţi tembele
Şi răvăşeşte cinic o minune

Ca un asin tâmp rage patefonul
De se zbârleşte dealul îngrozit
Un greier înroşeşte telefonul
Sunând prelung la polul infinit

Şi în acest pastel de toamnă udă
Zdrobesc poemul sub blacheul rece
Mă urmăreşte nemurirea nudă
O lepră care parcă nu-mi mai trece

poezie de Mihail Soare din Înger de prisos (2007)
Adăugat de Mihail Soare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destin de toamnă

Boarea argintie freamătă în zări,
Toamna în destine pătrunde sihastră,
Putredele cânturi curg lin din viori,
Arde iar rugina, tu eşti mai albastră.

Nurii îţi sunt prinşi pe-al rugului gând,
Malu-a-nflorit în voal crizanteme,
Toamna în tăcere parfumează-n rând
Coamele de vise ce-adorm lumi boeme.

Stelele înalte ard tot mai subţire
Amurgul de sticlă, rănind trandafirii,
Valul clipei luptă-n seri peste privire,

Chipul tău din basm mi-e lamura firii.
Bolta iar colindă pleoapa în psaltire,
Zilele,-n poveşti, duc bruma iubirii!

sonet de Aurel Petre (27 octombrie 2017)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Surâs din toamnă

pornită din inima unei brânduşe
toamna umple ulciorul
cu lumină
ruptă din soare
încă o dată m-adapă

în rotire egală tot caut un singur cuvânt
să fie plinul
şi gândul acesta ce trează mă ţine
cum la sfârşit de rugăciune o şoaptă
aminul

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Foşnetul toamnei

Foşneşte toamna din marama-i zdrenţuită,
Franjuri jerpeliţi, rupţi de vânt încep să piară,
Pădurea tristă în alămuri e coclită,
Sfrijite frunze îşi dau duhul... Grea povară...

Foşneşte toamna în clinchete de tinichea,
La geamul meu o vrăbiuţă-ar vrea să-mi spună
Să-mi fie milă, s-o ocrotesc dac-aş putea
Să trecem peste iarna rece împreună.

Foşneşte toamna şi frunzele la uşă-mi bat,
În odăiţa mea tristeţile pogoară,
Mi-a mai rămas arama, argintu-i terminat,
Strivită-n talpă e iubirea de-astă vară.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E toamnă

E toamnă. Marea bate-n ţărmul ud
Şi furioase valurile-njură
Bolborosiri de spume se aud
şi cerul e mânjit cu nori de zgură.

Sunt multe ceasuri şi e încă ziuă
pe nisipul ţărmului pustiu
Şi rece suflă vântul şi-n târziu
şi marea neagră bate apa-n piuă.

poezie clasică de Nichita Stănescu din volumul: Nepublicate 1953
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tânăra toamnă şi bătrânul domn

Din copacul timpului,
Des precum un secundar
Pică frunza gândului
Ce rămâne tot mai rar.

Bate pleoapa ochiului
Timpanul auzului,
Sub nasul mirosului
Geme gura gustului.

Toamna, care va să zică,
Timpul roade petrecute
Cioflăie o ziulică
Şi le uită gustul iute.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (31 august 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna sufletului meu

E toamnă din nou,
Nu doar pictată într-un tablou,
Se aştern frunze peste sufletul meu,
Adie un vânt uşor.

E septembrie, luni.
Din verde crud, sufletu-mi usuci
în tonuri de galben şi portocaliu,
Pierd din culoare,
precum şi cele mai puternice frunze,
cad într-un târziu.

Toamnă e şi acum, era şi atunci,
Nostalgie în buchet, îmi aduci
Un anotimp sau o stare,
Căderi de frunze, un metronom în bătaie.
Timpul se comprimă,
Noaptea stinge mai repede ziua
şi deprimă.

[...] Citeşte tot

poezie de Diana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vals de toamnă

La geamuri, toamna cântă funerar
Un vals îndoliat, şi monoton...
-Hai să valsăm, iubito, prin salon,
După al toamnei bocet mortuar.

Auzi, cum muzica răsună clar
În parcul falnic, antic, şi solemn,-
Din instrumente jalnice, de lemn,
La geamuri, toamna cântă funerar.

Acum, suspină valsul, şi mai rar,
O, lasă-mă acum să te cuprind...
-Hai, să valsăm, iubito, hohotind,
După al toamnei bocet mortuar.

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!