Poezii despre pentru cine bat clopotele, pagina 29
Cine sunt eu?
azi sau poate ieri
cine azi mai știe cine
vorba trece, vorba vine
am trecut pe lângă mine
nu m-am recunoscut
pe banca aceea stricată
din acel vechi parc
un bătrân obosit, stătea în ploaie, în vânt
de lume și viață alungat
din ochi țâșnea o văpaie
nu am văzut și am trecut
mai departe de el
el, cel, acel ce nu sunt eu
și dacă sunt...
mi-e sufletul întunecat și greu
eu nu sunt eu
repet în gând
repet mereu
atunci, cine sunt eu...
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre trecut
- poezii despre întuneric
- poezii despre vânt
- poezii despre viață
- poezii despre suflet
- poezii despre prezent
- poezii despre ploaie
- poezii despre parcuri
- poezii despre gânduri
Toamna nudă
Toamna s-a dezbrăcat de hainele ponosite,
stau într-un picior și o privesc,
mă gândesc cine o forțează,
cine o pregătește de plecare goală
de se grăbește să n-o prindă zăpada.
Lăsați să vină vânturile iernii
nimeni să nu se plângă,
e mai bine să te tăvălești în zăpadă decât în noroi.
Pentru noi viața se-mbracă gros,
hainele se schimbă odată cu gândurile,
nu uitați să treceți mai departe
fără să priviți în urmă
seduși de iluzii.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zăpadă, poezii despre vestimentație, poezii despre nuditate, poezii despre vinovăție, poezii despre toamnă, poezii despre seducție sau poezii despre schimbare
Elegie
Lampadarul nopții senine
îmi stropește cu lumina palidă
cernută prin ferestre mute,
tâmplele încinse de gânduri sure,
care îmi ronțăie fără milă oasele vechi
și carnea din spate,
ca torentul înfuriat de pante.
Bine că nu-mi pot scoate la lumină
durerea trupului muribund întins în pat,
Ca apa liniștită în vad,
Biciuit fără milă de destin,
Sau lupta acestuia cu timpul meschin.
În catedrala inimii bolnave,
Clopotele au pierdut
pulsul normal de mult
Și sună prelung a disperare,
Căci nu mai are cine să le asculte vibrațiile,
în nopți cu lună plină, surâzătoare.
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (3 august 2006)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre lumină
- poezii despre noapte
- poezii despre zgârcenie
- poezii despre sfârșit
- poezii despre religie
- poezii despre puls
- poezii despre optimism
Cine?
S-a despicat inima-n două
O parte pleca spre ea
Alta urla:
Stăpâne nu mă mai da..
Și cine ar putea
Să stea cum e așa ea
Cu tâmplele
In fulgerele bătăilor..
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ecoul Grăbit și Ecoul Răbdare
pe planeta asta-i prea
multă gălăgie
prea planetă, prea bombată
prea hoinară
și bizară
Cine ești tu? Mă întreabă Eu
«Important» ecoul Grăbit
Importanța cea mai importantă
Cine ești tu?
ecoul: Cine ești tu
aleea 4 piatra 5 stratul 968
lumina absolută este muzică
auzi? Doar ea este muzică
Cine ești tu
ecoul Răbdare
sunt bastardul lui Dumnezeu
nu am mamă sunt copil din flori
Floarea Florin
Arlechina Arlechin și
vreau liniște
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre planete, poezii despre început, poezii despre nori, poezii despre muzică, poezii despre mamă sau poezii despre frică
Învierea
Clopotele de-nviere,
Aduc lumii mângâiere
Și pribegilor durere.
Creștinii ouă ciocnesc
Învierea preznuiesc,
Numai eu stau și privesc.
Arde inima-mi de dor
După mamă și surori,
După scumpul frățior.
Doar atât aș vrea și eu,
Să dea Domnul Dumnezeu
Să-mplinească dorul meu.
Să mai facem o Înviere,
Fără lacrimi și durere,
Numa-n caldă mângâiere
poezie clasică de Zorica Lațcu
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dor, poezii despre durere, poezii despre creștinism sau poezii despre Dumnezeu
Conserve de lacrimi
Nevolnicia voastră fără leac
Pune cuie la al tării, catafalc...
Și de as putea să le scot-nroșite
Să le bat cântând-n palme nemuncite
Să simțiți mârsavilor lacrimile
Ce ard priviri-n conserve de azile
Ce sunt călcate-n zările străine..
Să vă lăfăiți-nsângerate hiene
Cu oratoriile de icre negre
Scuipate-n lacrimi cu nesimțire...
In congrese cu Iude și curtezane
Ajunse pentru prostime icoane
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prostituție, poezii despre negru, poezii despre moarte, poezii despre icoane sau poezii despre hiene
Cine mai iubește...
Între flori preamăriți
De toamnă răstigniți,
Cu brumatele giulgii
înveliți, ruģiniți..
Mor iar,.. hervuvimi.
Galbeni, roșii și albi..
Cu mirosuri divine,
Cine mai iubește,.. spini
Și cum sunt și trandafiri..
Așa suntem noi, oameni
în iubiri.
Si cum mereu nu putem fii..
înfloriți.
Cine mai iubește,... spini
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre flori, poezii despre trandafiri, poezii despre roșu, poezii despre galben, poezii despre alb sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Blues cu iedera si stejar
Și ce-ar fi dacă
Într-o zi blestemată
Ne-am îmbolnăvi cu toții
Deodată,
Și medici, și pacienți,
Și părinți, și copii?
Ce-ar fi, ce-ar fi,
Dacă, brusc,
Ne-am îmbolnăvi,
Dacă n-ar avea
Cine pe cine să mai trateze,
Cine cui să-i mai scoată
Bandaje și paranteze?
Ce-ar fi dacă,
În urma dreptului legitim
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre boală, citate de Adrian Păunescu despre boală, poezii despre stejari, citate de Adrian Păunescu despre stejari, poezii despre pacienți, poezii despre medicină, citate de Adrian Păunescu despre medicină, poezii despre medici sau citate de Adrian Păunescu despre medici
Împreună cu viața
ploua cu dureri
cerurile erau aspre și reci
era atât de frig și era iarnă
tăcerea s-a prăvălit mută la picioarele mele
cioplesc gânduri
fac catarge pentru sufletele noastre
triste și pustii
privesc în jur printr-o fereastră oarbă
în față noaptea nesfârșită
pe crengile lumii picură viața
drumul pleacă și vine
de la cine
către cine
ne naștem singuri
plecăm împreună cu viața
în singurătatea ultimilor pași
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre tristețe, poezii despre singurătate, poezii despre promisiuni sau poezii despre picioare