pentru cine bat clopotele

Izolarium

Într-un cătun pierdut,
Cu fiare şi sânge în flăcări,
Primul şi ultimul meu culcuş,
Cine să ştie izbeliştea ceriului
Obosit în ograda cu dobitoace?

Cine să mai caute sfâşierea
Cuvântului îngenuncheat
Pe prispă părăginită
Şi cine să bată în poarta rezemată
Într -un pociump de acăţ
Şi cine să strige numele
Îmbătrânit cu apa fântânii
Fără ciutură?

Şi, mai ales, dar, mai ales,
Cine să -mi întindă
Ultima vadră
Cu sângele lui Iisus?

poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Linişte la Dunsinane

femeia albă
a prins ceaţa de mâini
şi s-a rugat
pentru inima ei
ce bate în pământ
în chip de fiu

ochii ei
pumnale spălate
de întuneric
se sting încet
în răcoarea smârcului
prin care
se târăşte văduvă Luna

bufniţele
trag clopotele

noaptea
ciuguleşte bătăi

[...] Citeşte tot

poezie de Raoul Andreas Horn
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu e mai periculos, în special pentru cine face comedie, decât succesul. Dacă joacă toate rolurile la fel, pentru că aşa îi place publicului, e păcat, în primul rând, pentru el. Se mecanizează şi poate să fie robul unui şablon.

citat clasic din Mircea Albulescu (2014)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebări

Lăudam, cu glas de alto,
Că suntem acum în NATO
Şi plătim cum se cuvine...
Pentru care? Pentru cine?

epigramă de Viorica Găinariu din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu n-am spre cine

Tu vei veni sau vei pleca
Eu n-am la cine să mă duc,
Vei coborî sau vei urca
Eu n-am spre cine să mai urc.

El se va trece sau va sta
Eu n-am spre cine să mă trec,
Va blestema sau va ierta
Eu n-am pe cine să petrec.

Tu, el, această lume poate
Schimba-se-va pe rând în toate,
Puţin, puţin mai mult sau toată
Eu – nicăieri şi niciodată.

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie pentru un corcoduş

Peste sute de mii de ani,
eu voi fi petrolul pentru care
se bat muşuroaiele, iar
tu vei fi cărbune găsit din plictiseală
prin văgăuni rămase poate şomere.

Şi ne vor incinera în aceiaşi
termocentrală, uniţi de nişte
mâini obosite într-un fum ce
va arăta precum o stafie care
nu cere răzbunare ca în Hamlet,
dorind mai mult ca sigur să fim
consideraţi măcar un nor ce
îi obligă pe copii
să deseneze.

Iar oamenii vor trăi în acelaşi
confort, dorind să-şi arate
corpul întregii veşnicii, în timp
ce-şi vor arde strămoşii pentru

[...] Citeşte tot

poezie de Alexandru-Valentin Petrea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi pe cine votăm?

Pentru o găleată şi-un pix,
Românul votează cu "X".
Ieftin vă mai vindeţi,
Asta să reţineţi!

Tu primeşti o bere
Ei îşi fac avere.
Sau un mic
Şi tot n-ai nimic...

Nu te lăsa manipulat,
Iar vei fi înşelat
Şi încă un sfat:
Du-te treaz la votat!

Altfel o să fii beat,
Un cetăţean turmentat.
Vei întreba mereu,
"Cu cine votez eu?"

[...] Citeşte tot

poezie de Alina-Georgiana Drosu (29 februarie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă doi porci se bat, unul învinge, celălalt fuge şi totul s-a terminat şi e uitat. Oamenii sunt mult mai răi ca porcii: dacă doi oameni se bat, unul învinge, celălalt fuge, dar niciunul nu uită toată viaţa şi toată viaţa fiecare îl urăşte pe celălalt şi caută să-l distrugă.

aforism de George Budoi din Bătaia în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (13 iulie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Vrea să-şi ia rămas bun de la cineva mai special pentru ea?" se gândi Lucian, continuând, tot în gând: "Oare de la cine?!" Se încruntă uşor, a nemulţumire, pentru că în minte începu să i se contureze o idee nu tocmai plăcută pentru el.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O noapte târzie

Trec pe la geamuri şoapte
Ce bat ca ţânţarii de noapte
La lumina diafană
Păstrată in camera solitară.

şi bat in sticla obosită
De greutatea anilor, cei mulţi
Ca cineva să le deschidă,
Să intre în minte şi-n sufletul lui,
Celui care deschide inima,
Să potolească focul încins
Ce aţâţă sufletele călătoare
în vatra pusă-n adânc.

Se plimbă la geamuri agitate
Că intrarea e păzită deja
De zeii muritori şi fiinţe animate
Sobre la vorbe şi-aprinse la fapte.

şi-ncearcă să rupă cenzura

[...] Citeşte tot

poezie de Cosmin-Gheorghiţă Pârghie (1 octombrie 2010)
Adăugat de Cosmin-Gheorghiţă Pârghie
Comentează! | Votează! | Copiază!