miez

Te-aş iubi

Te-aş iubi
invers de cum răsare soarele
din Pământ până la Lună
să fiu a trupului arvună.
Te-aş iubi
cu ultimul fulg de nea
invers de cum iubeşte deşertul ploaia,
de la Lună pân' la stele
să ne fim blestem de iele.
Te-aş iubi fără de vină
ca pe-o dulce violină
arsă pe umărul stâng
de-a ta gură dată-n pârg.
Te-aş iubi cu-n strigăt mut
până te-aş avea tăcut
iar pe trup să te reverşi
cu a' tale versuri verzi
să-mi iubeşti trupul în şoapte
pân' la o mie de păcate,
săvârşite-n miez de noapte.

[...] Citeşte tot

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În numele iubirii...

Escaladez drumuri abrupte,
Merg pe cărări întortocheate,
Cu haine zdrenţuite, rupte,
Înfrigurată-n miez de noapte.

Merg pe urma paşilor tăi,
Pământul tălpile îmi frige,
Chiar de-s ale iadului văpăi,
Mă voi lupta şi voi învinge.

Mă lupt cu demonii iubirii,
Şi-ţi fac potecă în trecut,
Am cusut frânturile-amintirii,
Să retrăieşti ce-am petrecut.

Timpul a-nceput să plângă,
Oftează sufetu-mi de dor,
Vino, tristeţea mi-o alungă,
Tatuează-mi inima cu-amor!

[...] Citeşte tot

poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veac

Umblă maşinile subpământeşti. În nevăzut peste turnuri
intercontinentale zvonuri electrice.
De pe case antenele pipăie spaţii
cu alte graiuri şi alte veşti.

Semnale se-ncrucişează albastre prin străzi.
În teatre strigă luminile, se exaltă libertăţile insului.
Se profeţesc prăbuşirile, sfârşesc în sânge cuvintele.
Undeva se trage la sorţi cămaşa învinsului.

Arhanghelii sosiţi să pedepsească oraşul
s-au rătăcit prin baruri cu penele arse.
Danţatoarea albă le trece prin sânge, râzând s-a oprit
pe-un vârf de picior ca pe-o sticlă întoarsă.

Dar sus, la o mie de metri-nălţime, spre răsărit
stelele îşi spun poveşti prin cetini de brazi
şi-n miez de noapte râtul mistreţilor
deschide izvoarele.

poezie celebră de Lucian Blaga din Lauda somnului (1929)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dansul fără nume

Hai să dansăm, iubita mea, sub stele,
un dans ce poartă-n el adâncul vremii,
să ne-avântăm prin visurile mele
în lumea-n care mai trăiesc boemii!

Am să te strâng în braţe-n zbor măiastru,
ca o tornadă caldă-n miez de vară,
aşa cum zidurile unui castru
îl apără de tot ce-i rău afară.

Te voi purta pe căi necunoscute
trecute doar pe hărţi adânc săpate
de visuri ce s-au strecurat, tăcute,
şi-n inimă au fost abandonate.

Hai, vino să dansăm! Se-aud acorduri
ce par să vină dintr-o altă lume
ascunsă după ceţuri şi fiorduri,
iar melodia... încă n-are nume.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În faţa ta rămân fără cuvinte ...

E miez de vară şi mă pierd prin lanuri.
Văpaia soarelui mi-o fac cunună.
Aş vrea s-ating cu tine noi limanuri,
În seara asta, pe sub clar de lună.

Mă-mbie cântec de privighetoare
Să-ţi dovedesc noian de simţăminte,
Dar orb mă simt, am în obraji paloare
Şi-n faţa ta rămân fără cuvinte.

În lan de maci, când vântul dă năvală,
Sărutul tău hulpav pe loc mă frânge.
Cât luna spelbu-i chip în lac îşi spală,
Fiori de dor mi se strecoară-n sânge.

Furtună de trăiri mă răscoleşte.
Pe strunele nestăvilitei lire,
M-or răsfăţa, pân' ziua se iveşte,
Neîntrecute cânturi de iubire.

poezie de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sau alte fleacuri

[voiculesciană]

La flacăra tristeţii în ochi veghează plânsu-mi
galop de timp tihneşte-n a clipei profunzime
şi mi se-arată demoni din fleacuri anonime
de nu mai ştiu pe unde şi când de mine însumi.
În miez de toate-a mele-i tăcere statuară
oglinda mi-e icoană, sunt propriul chip cioplit
amorurile zborul din perne îşi luară,
singurătatea-n patimi o cruce-a învelit.
Mormintele-s udate-n al amintirii chin
legate-n gâtul vremii prizoniere-s ceasuri,
ci nu există mâine în cupa mea cu vin,
fierbinţi cuvinte-acolo se scaldă fără glasuri.

[...] Citeşte tot

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Yo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţe de Crăciun

Mă întreabă-n Google Classroom Moş Crăciun:
- Ce vrei anul acesta să-ţi aduc?
Nu stau pe gânduri, ci grăbit îi spun:
- Vreau zece mii de Like-uri pe Facebook.

Şi inimioare multe, înflăcărate,
Guri larg deschise, pline de mirare,
Idei pentru postări mai inspirate,
Emoticoni ce-mi dau o sărutare...

Iar pozele să-mi fie mai frumoase
Să par mai tânăr, cu sau fără mască,
Şi vreau doar comentarii delicioase
Şi Gif-uri care să mă-nveselească.

Şi te-aş ruga să-mi faci înc-o favoare,
Pe Messenger, dacă cumva se poate,
Să îmi dai conversaţii de valoare
Numai cu doamne, dar în miez de noapte.

poezie de Octavian Cocoş (23 decembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă în priviri

Astăzi am râs cu zâmbet luminos
hohot făcut să-l pui tu la rever,
gândind că m-aş hrăni cu tine-n cer
doi prea frumoşi ai vieţii miez cremos.

Ai toamnă în priviri şi fructe prinse-n par
cămara mea secretă vrea sp te-mbie,
nu-ţi cer nimic şi nu vreau nici simbrie
decât să-mi guşti cămara ca din mar.

Am sentimente pline de zacuscă
magiunul bantuie prelins spre vis,
gutuile te parfumează, sunt proscris
în era fetelor cu dragoste etruscă.

Şi-am să mă-mbăt cu mustul ce il ai
şi-am să deschid curând plăcintărie,
bostanii mă pândesc sub vrej de vie
ştiind că te doresc ca-n filme... Lorelai.

poezie de Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte de octombrie

Ne-aduce octombrie noian de fructe coapte,
Iar greieraşii cântă timizi în miez de noapte.
A nopţii-împărăteasă admiră printre ramuri
Gutuile pluşate ce atârnă-n valuri, valuri.

Căldura potolită coboară în adânc,
Iar vântul printre vişini foşneşte un cântec sfânt.
Răţuştele de baltă de drum se pregătesc
Şi jalea despărţirii în ţipăt o strivesc.
Spre seară se aude un ordin de plecare
Cocorii-s în plutoane pe vârfuri de ponoare
Încolonate-n unghiuri se duc, se duc, se duc.
La marginea pădurii rămas-a un pui de cuc.

În noapte se aude în depărtări strigare
Strigarea desnădejdii din ce în ce mai tare
Batista fluturat-am cu lacrimi mari fierbinţi
Să vă întoarceţi toate, noi vă suntem părinţi.

poezie de Aneta Pioara
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duminica

Mihai veni
Al şaptelea pe lume.
Precum a şaptea vine
Duminica-Mihai.
În miez de iarnă-
Zi de înflorire:
Duminică în casă
Duminică în ţară
Duminică în grai.

Mihai, mereu copil
Al limbii noastre,
Cutreieră şi-acum
păduri sunând din foi...
Copiii mei, voi creşteţi
Cu Mihai odată
Mihai, copiii mei,
Creşte cu voi.

Nu poţi să-ţi iai

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Romanciuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!